1 ه ا إنَّ اللهَ سَيُدَمِّرُ هَذِهِ الأرْضَ وَيَترُكُها فارِغَةً. سَيَقلِبُ سَطحَها وَيُشَتِّتُ سُكّانَها.

„Iată! Domnul este pe cale să pustiască pământul, să facă din el o pustie; va face din suprafaţa sa o ruină şi-i va împrăştia locuitorii.

2 و َيَكُونُ فِي ذَلِكَ الوَقتِ، أنَّهُ كَما يَحدُثُ لِلشَّعبِ يَحدُثُ لِلكاهِنِ، وَكَما يَحدُثُ لِلعَبِيدِ يَحدُثُ لِلسّادَةِ، وَكَما يَحدُثُ لِلجَوارِي يَحدُثُ لِلسَّيِّداتِ، وَكَما يَحدُثُ لِلشّارِي يَحدُثُ لِلبائِعِ، وَكَما يَحدُثُ لِلمُقرِضِ يَحدُثُ لِلمُستَقرِضِ، وَكَما يَحدُثُ لِلمُدايِنِ يَحدُثُ لِلمُستَدِينِ.

La fel i se va întâmpla preotului, ca poporului, stăpânului, ca sclavului său, stăpânei, ca slujnicei ei, celui ce vinde, ca celui ce cumpără, celui ce împrumută, ca celui ce ia cu împrumut şi celui ce i se datorează, ca datornicului.

3 ف َسَتُدَمَّرُ كُلُّ الأرْضِ وَتُنهَبُ بِالكامِلِ، لأنَّ اللهَ قَدْ تَكَلَّمَ.

Pământul va fi în întregime pustiit şi jefuit, căci Domnul a rostit acest cuvânt.

4 س َتَنُوحُ الأرْضُ وَتَذبُلُ، سَتَضعُفُ المَسكُونَةُ وَتَذبُلُ، وَسَيَضعُفُ قادَةُ شَعبِ هَذِهِ الأرْضِ.

Pământul se usucă şi se ofileşte, lumea suferă şi se veştejeşte, iar conducătorii popoarelor lumii suferă şi ei.

5 ت َنَجَّسَتِ الأرْضُ بِسَبَبِ سُكّانِها، لأنَّهُمْ عَصَوا الشَّريعَةَ، وَتَعَدُّوا عَلَى الأحكامِ، وَنَقَضُوا العَهْدَ الأبَدِيَّ.

Pământul este pângărit de propriii săi locuitori, care au încălcat legile, au nesocotit poruncile şi au rupt legământul cel veşnic.

6 ل ِذَلِكَ سَتَلتَهِمُ اللَّعنَةُ الأرْضَ، وَسَيُعاقَبُ السّاكِنُونَ فِيها بِسَبَبِ إثمِهِمْ. لِذَلِكَ سَيَختَفِي سُكّانُ الأرْضِ، وَلَنْ يَبقَى سِوَى قَلِيلِينَ.

De aceea un blestem devorează pământul, iar locuitorii lui îşi ispăşesc vina; de aceea sunt mistuiţi locuitorii pământului, doar câţiva fiind cruţaţi.

7 ا لنَّبِيذُ يَفسُدُ، وَالكَرمَةُ تَذبُلُ. كُلُّ الَّذِينَ كانُوا فَرِحِينَ، يَنُوحُونَ الآنَ.

Mustul se usucă, iar viţa-de-vie se veştejeşte; toţi cei cu inima veselă suspină.

8 ف َرَحُ الدُّفُوفِ تَوَقَّفَ، وَضَجِيجُ المَسرُورِينَ انتَهَى، العَزفُ بِالقِيثارَةِ تَوَقَّفَ.

Veselia tamburinelor a încetat, zgomotul celor ce petrec s-a oprit, bucuria lirei s-a sfârşit.

9 ل َنْ يَشرَبُوا الخَمرَ مَعَ الغِناءِ فِيما بَعْدُ، وَطَعمُ المُسكِرِ مُرٌّ لِشارِبِيهِ.

Nu se mai bea vin cântând, iar băutura tare este amară pentru cei ce o beau.

10 م َدِينَةُ التَّشوِيشِ مُحَطَّمَةٌ، وَكُلُّ بَيتٍ مُغلَقٌ وَلا يُمكِنُ دُخُولُهُ.

Cetatea pustie stă dărâmată; toate casele sunt închise, nimeni nu poate intra.

11 س َيَبكِي النّاسُ فِي الشَّوارِعِ طَلَباً لِلخَمرِ! سَيَتَحَوَّلُ كُلُّ فَرَحٍ إلَى ظَلامٍ، وَسَيَزُولُ فَرَحُ الأرْضِ.

Pe străzi ei strigă după vin; orice bucurie s-a dus şi veselia a fost izgonită din ţară.

12 ت ُرِكَتِ المَدِينَةُ خَرِبَةً، وَبَوّابَتُها مُحَطَّمَةً.

Cetatea e lăsată în ruine, iar poarta îi este sfărâmată.

13 ه َكَذا سَيَحدُثُ فِي هَذِهِ الأرْضِ وَبَينَ الأُمَمِ: سَيَكُونُ النّاسُ كَبَقايا زِيتُونَةٍ ضُرِبَتْ أغصانُها، أو كَحَبّاتِ عِنَبٍ تُرِكَتْ بَعدَ قِطافِ الكُرُومِ.

Pe întinderea pământului şi în mijlocul popoarelor va fi ca atunci când se scutură măslinul, ca atunci când rămân câţiva ciorchini după culesul viei.

14 ي َرفَعُونَ أصواتَهُمْ، يَتَرَنَّمُونَ بِعَظَمَةِ اللهِ: «اهتِفُوا مِنَ الغَربِ،

Ei îşi înalţă glasurile, strigă de bucurie şi aclamă, dinspre apus, măreţia Domnului.

15 ا فرَحُوا فِي الشَّرقِ، مَجِّدُوا اللهَ فِي سَواحِلِ البَحرِ مَجِّدُوا اسْمَ إلَهِ إسْرائِيلَ.»

De aceea voi, cei din răsărit, daţi cinste Domnului! Cei de pe insulele mării, slăviţi Numele Domnului, Dumnezeul lui Israel!

16 م ِنْ أقاصِي الأرْضِ سَمِعْنا تَرنِيمَةً تَقُولُ: «مَجداً لِلبارِّ.» وَلَكِنِّي قُلْتُ: «يا وَيلِي، يا وَيلِي، المُخادِعُونَ يَغدُرُونَ، يَغدُرُونَ غَدراً مُؤلِماً.»

De la marginile pământului auzim cântându-se: «Slavă Celui Drept!» Eu însă zic: «Mă doare sufletul! Mă doare sufletul! Vai de mine! Înşelătorii înşală, înşelătorii înşală cu viclenie!»

17 ر ُعْبٌ وَحُفرَةٌ وَفَخٌّ بانْتِظارِكَ يا ساكِنَ الأرْضِ.

Groaza, groapa şi cursa te aşteaptă, locuitor al pământului!

18 ا لَّذِينَ يَهرُبُونَ مِنْ صَوتِ الرُّعبِ سَيَقَعُونَ فِي الحُفرَةِ، وَالَّذِينَ يَخرُجُونَ مِنَ الحُفرَةِ سَيُمسَكُونَ بِالفَخِّ. لأنَّ نَوافِذَ السَّماءِ سَتَنفَتِحُ، وَأساساتُ الأرْضِ سَتَهتَزُّ.

Oricine va fugi la zgomotul groazei va cădea în groapă şi oricine va ieşi din groapă va fi prins în cursă. Căci stăvilarele din înălţime sunt deschise şi temeliile pământului se cutremură.

19 س َتَتَشَقَّقُ الأرْضُ تَشَقُّقاً. وَسَتَتَمَزَّقُ تَمَزُّقاً، وَسَتَهتَزُّ اهتِزازاً.

Pământul este făcut fărâme, pământul este rupt în bucăţi, pământul este zguduit cu putere.

20 س َتَتَرَنَّحُ الأرْضُ كَالسَّكرانِ، وَسَتَتَمايَلُ كَكُوخٍ غَيرِ مَتِينٍ، بِسَبَبِ ثِقَلِ خَطاياها. سَتَسقُطُ، وَلَنْ تَقُومَ ثانِيَةً.

Pământul se clatină ca un om beat, se leagănă ca o colibă în vânt. Păcatul răzvrătirii sale îl apasă atât de greu, încât se prăbuşeşte şi nu se mai ridică din nou.

21 ف ِي ذَلِكَ الوَقتِ، سَيُعاقِبُ اللهُ قُوّاتِ السَّماءِ فِي الأعلَى، وَمُلُوكَ الأرْضِ فِي الأسفَلِ.

În ziua aceea Domnul va pedepsi în înălţimi, oştirea cerului, iar pe pământ, pe împăraţii pământului.

22 و َسَيُجمَعُونَ كَالأسرَى فِي السِّجنِ، وَيُغلَقُ عَلَيهِمْ طَرِيقُ الخُرُوجِ. وَبَعدَ أيّامٍ كَثِيرَةٍ سَيُعاقَبُونَ.

Vor fi adunaţi împreună, ca prizonierii, într-o groapă. Vor fi închişi într-o închisoare şi, după multe zile, vor fi pedepsiţi.

23 و َسَيَخجَلُ القَمَرُ، وَالشَّمسُ سَتُخزَى، لأنَّ اللهَ القَدِيرُ سَيَملُكُ فِي جَبَلِ صِهْيَوْنَ، فِي مَدينَةِ القُدْسِ، وَسَيَظْهَرُ فِي مَجدٍ أمامَ شُيُوخِها.

Atunci luna va fi umilită şi soarele făcut de ruşine, pentru că Domnul Oştirilor va domni pe muntele Sion şi în Ierusalim, înaintea bătrânilor Săi, în slavă.