1 ي ا بُنَيَّ، استَمِعْ إلَى حِكمَتِي، وَأصغِ إلَى فَهْمِي،

Fiul meu, fii atent la înţelepciunea mea, ascultă bine cuvintele mele înţelepte,

2 ل ِكَي تَتَمَسَّكَ بِالتَّعَقُّلِ، وَتَتَكَلَّمَ بِالمَعْرِفَةِ دائِماً.

ca să-ţi păstrezi chibzuinţa şi buzele tale să păzească cunoştinţa!

3 ل ِأنَّ شَفَتَي المَرأةِ الزّانِيَةِ تَقطُرانِ عَسَلاً، وَفَمُها أنعَمُ مِنْ الزَّيتِ.

Buzele femeii adultere picură miere, şi cuvintele ei sunt mai alunecoase decât untdelemnul,

4 ل َكِنَّها تُصْبِحُ مُرَّةً كَالسُّمِّ وَحادَّةً كَسَيفٍ ذِي حَدَّينِ.

dar la urmă sunt mai amare decât pelinul, mai ascuţite ca o sabie cu două tăişuri.

5 ق َدَماها تَقُودانِ إلَى المَوتِ، وَخَطَواتُها تَسِيرُ فِي طَرِيقَ الجَحِيمِ.

Picioarele ei coboară la moarte şi paşii ei conduc spre Locuinţa Morţilor.

6 ه ِيَ لا تُفَكِّرُ فِي طَرِيقِ الحَياةِ، تَجُولُ تائِهَةً وَهِيَ لا تَعلَمُ ذَلِكَ.

Ea nu dă atenţie căii care duce la viaţă; căile ei rătăcesc, dar ea nu ştie lucrul acesta.

7 و َالآنَ استَمِعُوا إلَيَّ أيُّها الأبناءُ وَلا تَتَجاهَلُوا كَلِماتِي.

Acum, fiilor, ascultaţi-mă şi nu vă îndepărtaţi de la cuvintele mele.

8 ا بْتَعِدْ عَنْ طَرِيقِ المَرأةِ الزّانِيَةِ، وَلا تَقتَرِبْ مِنْ بابِ بَيتِها.

Fiule, păstrează-ţi calea departe de a ei, nu te apropia de uşa locuinţei ei,

9 و َإلّا سَتَخْسَرُ كَرامَتَكَ أمامَ الآخَرِينَ، وَسَتُعْطِي سَنَواتِ حَياتِكَ لِمَنْ لا يَرْحَمُ.

pentru ca să nu-ţi dai cinstea altora şi anii tăi unui om nemilos,

10 أ وْ سَيَأخُذُ الغَرِيبُ نُقُودَكَ، وَيَذهَبُ تَعَبُكَ إلَى بَيتِهِ.

pentru ca nu cumva nişte străini să se sature de averea ta şi din munca ta să se îmbogăţească casa altuia,

11 و َسَتَئِنُّ فِي نِهايَةِ حَياتِكَ عِندَما يَتلَفُ لَحمُكَ وَجَسَدُكَ،

iar, la sfârşitul vieţii, să oftezi din greu când carnea şi trupul ţi se vor istovi.

12 و َسَتَقُولُ: «لِماذا كَرِهْتُ التَّعلِيمَ وَرَفَضْتُ التَّأْدِيبَ وَالتَّوبِيخَ؟

Atunci vei spune: „Cum am urât eu disciplinarea! Cum a dispreţuit inima mea mustrarea!

13 ل ِماذا لَمْ أُطِعْ مُعَلِّمِيَّ وَلَمْ أُصغِ إلَى مُرشِدِيَّ؟

Cum am putut să n-ascult glasul învăţătorilor mei şi să n-ascult de cei ce mă îndrumau!

14 و َها أنا فِي دَمارٍ كَبِيرٍ أمامَ عُيُونِ الجَمِيعِ.»

Era cât pe ce să fiu nenorocit de tot în mijlocul adunării şi comunităţii.“

15 ا شْرَبْ ماءً مِنْ نَبعِكَ. اشْرَبْ مِنَ اليَنابِيعِ المُتَدَفِّقَةِ فِيهِ.

Bea apă din puţul tău şi din propriul tău izvor!

16 ل ِماذا تَفِيضَ يَنابِيعُكَ فِي الخارِجِ، وَنَهْرُ مائِكَ فِي الشَّوارِعِ؟

De ce să se reverse izvoarele tale pe străzi şi râurile tale în locuri publice?

17 ل ِتَكُنْ لَكَ وَحدَكَ لا يُشارِكُكَ فِيها غَرِيبٌ.

Lasă-le să fie doar ale tale şi nu le împărţi cu străinii.

18 ف َلْيَتَبارَكْ نَبعُكَ، وَلْتستَمْتِعْ بِالمَرأةِ التي تزوَّجْتَها في شَبابِكَ.

Fie binecuvântată fântâna ta şi bucură-te de soţia tinereţii tale –

19 و َسَتَكُونُ لَكَ الظَّبيَةَ المَحبُوبَةَ وَالوَعلَةَ الجَمِيلَةَ. سَيَروِيكَ ثَدْياها فِي كُلِّ حِينٍ، وَبِحُبِّها سَتُفتَنُ دائِماً.

cerboaică iubită, căprioară plăcută! Fii îmbătat tot timpul de sânii ei, fii întotdeauna captivat de dragostea ei.

20 ف َلِماذا تُفتَنُ يا بُنَيَّ بامرَأةٍ غَريبَةٍ، وَتَحتَضِنُ امْرأةً فاسِدَةً.

Fiul meu, pentru ce să fii atras de o străină? De ce să îmbrăţişezi sânul altei femei?

21 ل ِأنَّ اللهَ يَرَى طُرُقَ الإنسانِ، وَيَفحَصُ كُلَّ سُبُلِهِ.

Căci umbletele omului sunt înaintea ochilor Domnului şi El cântăreşte toate cărările lui.

22 ف َيُقْبِضُ عَلَى الشِّرِّيرِ بِسَبَبِ شَرِّهِ، وَبِحِبالِ خَطِيَّتِهِ سَيُمسِكُ بِهِ.

Cel rău va fi prins de înseşi nelegiuirile lui şi va fi legat cu funiile păcatului lui.

23 ف َيَمُوتُ لِفُقْدانِهِ للتَّعلِيمِ وَعَدمِ قُبُولِهِ للتَّأدِيبِ، وَيَضِيعُ بَسَبَبِ كَثرَةِ حَماقَتِهِ.

El va muri din lipsă de disciplinare şi va rătăci din prea multa lui prostie.