1 ¶ Hijo mío, está atento a mi sabiduría, y a mi inteligencia inclina tu oído;

Fiul meu, fii atent la înţelepciunea mea, ascultă bine cuvintele mele înţelepte,

2 p ara que guardes consejo, y tus labios conserven la ciencia.

ca să-ţi păstrezi chibzuinţa şi buzele tale să păzească cunoştinţa!

3 P orque los labios de la mujer extraña destilan miel, y su paladar es más blando que el aceite;

Buzele femeii adultere picură miere, şi cuvintele ei sunt mai alunecoase decât untdelemnul,

4 m as su fin es amargo como el ajenjo, agudo como espada de dos filos.

dar la urmă sunt mai amare decât pelinul, mai ascuţite ca o sabie cu două tăişuri.

5 S us pies descienden a la muerte; sus pasos sustentan el Seol;

Picioarele ei coboară la moarte şi paşii ei conduc spre Locuinţa Morţilor.

6 s i no pesares el camino de vida, sus caminos son inestables; no los conocerás.

Ea nu dă atenţie căii care duce la viaţă; căile ei rătăcesc, dar ea nu ştie lucrul acesta.

7 A hora pues, hijos, oídme, y no os apartéis de las razones de mi boca.

Acum, fiilor, ascultaţi-mă şi nu vă îndepărtaţi de la cuvintele mele.

8 A leja de ella tu camino, y no te acerques a la puerta de su casa;

Fiule, păstrează-ţi calea departe de a ei, nu te apropia de uşa locuinţei ei,

9 p ara que no des a los extraños tu honor, y tus años al cruel;

pentru ca să nu-ţi dai cinstea altora şi anii tăi unui om nemilos,

10 p ara que no se harten los extraños de tu fuerza, y tus trabajos estén en casa del extraño;

pentru ca nu cumva nişte străini să se sature de averea ta şi din munca ta să se îmbogăţească casa altuia,

11 y gimas en tus postrimerías, cuando se consumiere tu carne y tu cuerpo,

iar, la sfârşitul vieţii, să oftezi din greu când carnea şi trupul ţi se vor istovi.

12 y digas: ¡Cómo aborrecí el castigo, y mi corazón menospreció la reprensión;

Atunci vei spune: „Cum am urât eu disciplinarea! Cum a dispreţuit inima mea mustrarea!

13 y no oí la voz de los que me castigaban; y a los que me enseñaban no incliné mi oído!

Cum am putut să n-ascult glasul învăţătorilor mei şi să n-ascult de cei ce mă îndrumau!

14 C asi en todo mal he estado, en medio de la sociedad y de la congregación.

Era cât pe ce să fiu nenorocit de tot în mijlocul adunării şi comunităţii.“

15 ¶ Bebe el agua de tu propia cisterna, y las corrientes de tu propio pozo.

Bea apă din puţul tău şi din propriul tău izvor!

16 R ebosan por fuera tus fuentes, en las plazas los ríos de tus aguas.

De ce să se reverse izvoarele tale pe străzi şi râurile tale în locuri publice?

17 S ean para ti solo, y no para los extraños contigo.

Lasă-le să fie doar ale tale şi nu le împărţi cu străinii.

18 S erá bendito tu manantial; y alégrate de la mujer de tu juventud.

Fie binecuvântată fântâna ta şi bucură-te de soţia tinereţii tale –

19 C omo cierva de amores y graciosa gacela, sus pechos te satisfagan en todo tiempo; y en su amor andarás ciego de continuo, sin fijar tus ojos en nadie más.

cerboaică iubită, căprioară plăcută! Fii îmbătat tot timpul de sânii ei, fii întotdeauna captivat de dragostea ei.

20 ¿ Y por qué, hijo mío, andarás ciego con la ajena, y abrazarás el seno de la extraña?

Fiul meu, pentru ce să fii atras de o străină? De ce să îmbrăţişezi sânul altei femei?

21 P ues que los caminos del hombre están ante los ojos del SEÑOR, ¡y él pesa todas sus veredas!

Căci umbletele omului sunt înaintea ochilor Domnului şi El cântăreşte toate cărările lui.

22 S us propias iniquidades prenderán al impío, y con las cuerdas de su pecado será detenido.

Cel rău va fi prins de înseşi nelegiuirile lui şi va fi legat cu funiile păcatului lui.

23 E l morirá por no haberse sometido al castigo; y por la grandeza de su locura, errará.

El va muri din lipsă de disciplinare şi va rătăci din prea multa lui prostie.