1 P erece el justo, y no hay quien eche de ver; y los misericordiosos son recogidos, y no hay quien entienda que delante de la aflicción es recogido el justo.

Cel drept piere şi nimănui nu-i pasă. Oamenii devotaţi sunt luaţi şi nimeni nu înţelege că cei drepţi sunt luaţi pentru a fi cruţaţi de nenorocire.

2 V endrá la paz, descansarán sobre sus camas todos los que andan delante de él.

Cei ce umblă drept vor avea parte de pace şi se vor odihni în culcuşurile lor.

3 Y vosotros, llegaos acá, hijos de la agorera; generación del adúltero y de la fornicaria.

«Cât despre voi, veniţi încoace, fii de vrăjitoare, odrasle din bărbat adulter şi femeie prostituată!

4 ¿ De quién os habéis burlado? ¿Contra quién ensanchasteis la boca, y alargasteis la lengua? ¿No sois vosotros hijos rebeldes, simiente mentirosa,

De cine credeţi că vă bateţi joc? Împotriva cui credeţi că rânjiţi şi scoateţi limba? Nu sunteţi decât nişte copii ai nelegiuirii, nişte odrasle ale minciunii,

5 q ue os enfervorizáis con los ídolos debajo de todo árbol umbroso, que sacrificáis los hijos en los valles, debajo de los peñascos?

care vă aprindeţi de poftă printre stejari şi sub orice copac verde, care vă sacrificaţi copiii în văi, printre stânci.

6 E n las pulimentadas piedras del valle está tu parte; ellas, ellas son tu suerte; y a ellas derramaste libación, y ofreciste presente. ¿No me he de vengar de estas cosas?

Idolii din pietrele netede ale văii sunt moştenirea ta; ei, da, ei sunt soarta ta. Lor le torni jertfe de băutură şi le aduci daruri de mâncare. Să fiu Eu oare îndurător la vederea acestor fapte?

7 S obre el monte alto y empinado pusiste tu cama; allí también subiste a hacer sacrificio.

Ţi-ai aşezat patul pe un munte înalt şi semeţ şi acolo te-ai urcat ca să aduci jertfă.

8 Y tras la puerta y el umbral pusiste tu recuerdo; porque a otro y no a mí te descubriste, y subiste, y ensanchaste tu cama, e hiciste con ellos alianza; amaste su cama dondequiera que la veías.

În spatele uşii şi al tocului ei ţi-ai aşezat simbolul păgân. Uitând de Mine, ţi-ai dezvelit patul, te-ai suit în el şi l-ai făcut primitor. Ai făcut o înţelegere cu ei, le-ai iubit patul şi le-ai privit goliciunea.

9 Y fuiste al rey con ungüento, y multiplicaste tus perfumes, y enviaste tus embajadores lejos, y te abatiste hasta el Seol.

Te-ai dus la Moleh cu untdelemn, ţi-ai înmulţit parfumurile, ţi-ai trimis ambasadori până departe, i- ai trimis chiar până în Locuinţa Morţilor.

10 E n la multitud de tus caminos te cansaste; mas no dijiste: No hay remedio; hallaste lo que buscabas, por tanto no te arrepentiste.

Ai obosit de atâtea hoinăreli, dar nu zici: ‘Renunţ!’ Te afli încă în putere şi de aceea nu eşti sleit.

11 ¿ Y a quién reverenciaste y temiste? ¿Por qué mientes; que no te has acordado de mí, ni te vino al pensamiento? ¿No he disimulado desde tiempos antiguos, y nunca me has temido?

De cine te-ai înspăimântat şi te-ai temut atât, încât să minţi, să nu-ţi mai aminteşti de Mine şi nici măcar să nu te mai gândeşti la Mine? Pentru că multă vreme am tăcut, de aceea nu te temi de Mine.

12 Y o publicaré tu justicia y tus obras, que no te aprovecharán.

Voi face cunoscute însă dreptatea ta şi faptele tale, dar ele nu îţi vor fi de folos.

13 C uando clamares, líbrente tus allegados; pero a todos ellos llevará el viento, los tomará la vanidad; mas el que en mí espera, tendrá la tierra por heredad, y poseerá el Monte de mi santidad.

Când vei striga după ajutor, să te scape mulţimea ta de idoli! Pe toţi îi va risipi însă vântul şi o simplă suflare îi va spulbera, dar cel ce caută refugiu în Mine va moşteni ţara şi va stăpâni muntele Meu cel sfânt.»“ Cei ce se căiesc vor fi mângâiaţi

14 Y dirá: Allanad, allanad; barred el camino; quitad los tropiezos del camino de mi pueblo.

„Se va zice: «Construiţi! Construiţi! Pregătiţi un drum! Înlăturaţi orice obstacol din calea poporului Meu!»

15 P orque así dijo el Alto y Sublime, el que habita en eternidad, y cuyo nombre es El Santo, que tengo por morada la altura y la santidad; y con el quebrantado y abatido de espíritu habito, para hacer vivir el espíritu de los abatidos, y para hacer vivir el corazón de los quebrantados.

Căci aşa vorbeşte Cel Preaînalt şi Cel Preaînălţat, Cel Ce trăieşte veşnic şi al Cărui Nume este sfânt: «Eu locuiesc într-un loc înalt şi sfânt, dar sunt şi cu cel zdrobit şi smerit în duh, ca să înviorez duhurile celor smeriţi şi inimile celor zdrobiţi.

16 P orque no contenderé para siempre, ni para siempre me enojaré; porque el espíritu por mí vistió el cuerpo, y yo hice las almas.

Nu voi certa pe vecie şi nu voi fi pentru totdeauna mânios, pentru că atunci duhul şi sufletele pe care le-am făcut ar leşina înaintea Mea.

17 P or la iniquidad de su codicia me enojé, y le herí; escondí mi rostro y me ensañé; y fue él rebelde por el camino de su corazón.

M-am mâniat din cauza păcatului lăcomiei lui; l-am pedepsit şi, de mânie, Mi-am ascuns faţa, dar el a continuat, răzvrătit, să umble pe căile alese de inima lui.

18 M iré sus caminos, y le sanaré, y le pastorearé, y le daré consolaciones, a él y a sus enlutados.

Am văzut cum s-a purtat, dar îl voi vindeca, îl voi călăuzi, şi-i voi aduce mângâiere, lui şi celor ce-l jelesc,

19 C río fruto de labios, paz; paz al lejano y al cercano, dijo el SEÑOR, y le sanó.

creând laudă pe buzele lor. Pace, pace celui de departe şi celui de aproape, zice Domnul. Eu îl voi vindeca!

20 M as los impíos, son como el mar en tempestad, que no puede reposar; y sus aguas arrojan cieno y lodo.

Dar cei răi sunt ca marea agitată, care nu se poate linişti şi ale cărei valuri aruncă numai noroi şi mâl.

21 N o hay paz, dijo mi Dios, para los impíos.

Pentru cei răi nu este pace, zice Dumnezeul meu.