1 ¶ La mujer sabia edifica su casa; mas la loca con sus manos la derriba.

Orice femeie înţeleaptă îşi zideşte casa, dar cea proastă o dărâmă cu înseşi mâinile ei.

2 ¶ El que camina en su rectitud teme al SEÑOR; mas el pervertido en sus caminos lo menosprecia.

Cine umblă cu dreptate se teme de Domnul, dar cel ce merge pe căi strâmbe Îl dispreţuieşte.

3 ¶ En la boca del loco está la vara de la soberbia; mas los labios de los sabios los guardarán.

Vorbirea prostului aduce o nuia pentru spinarea lui, dar cei înţelepţi sunt protejaţi de buzele lor.

4 ¶ Sin bueyes el alfolí está limpio; mas por la fuerza del buey hay abundancia de pan.

Unde nu sunt boi, ieslea este goală, dar puterea boilor aduce belşug de roade.

5 ¶ El testigo verdadero no mentirá; mas el testigo falso hablará mentiras.

Martorul adevărat nu înşală, dar un martor mincinos spune numai minciuni.

6 ¶ El burlador buscó la sabiduría, y no la halló; mas la sabiduría al hombre entendido viene fácil.

Batjocoritorul caută înţelepciunea dar n-o găseşte, însă pentru cel priceput cunoştinţa este un lucru uşor.

7 ¶ Vete de delante del hombre loco, pues no le conociste labios de ciencia.

Depărtează-te de omul prost pentru că nu vei găsi cunoştinţă pe buzele lui!

8 ¶ La sabiduría del cuerdo es entender su camino; mas la locura de los locos es engaño.

Înţelepciunea celui prudent îl face să-şi înţeleagă căile, dar prostia proştilor înşală.

9 ¶ Los locos se burlan del pecado; mas entre los rectos hay amor.

Proştii glumesc cu păcatul, dar între cei drepţi este bunăvoinţă.

10 ¶ El corazón conoce la amargura de su alma; y extraño no se entremeterá en su alegría.

Inima îşi cunoaşte necazurile ei şi nici un străin nu poate lua parte la bucuria ei.

11 ¶ La casa de los impíos será asolada; mas la tienda de los rectos florecerá.

Casa celor răi va fi distrusă, dar cortul celor drepţi va înflori.

12 ¶ Hay camino que al hombre parece derecho; pero su fin es camino de muerte.

Există o cale ce pare dreaptă omului, dar la urmă duce spre moarte.

13 ¶ Aun en la risa el burlador tendrá dolor en el corazón; y el término de aquella alegría es congoja.

Chiar şi în mijlocul râsului inima poate fi îndurerată, iar bucuria poate sfârşi în întristare.

14 ¶ De sus caminos será harto el desviado de corazón; y el hombre de bien será apartado de él.

Cel cu inima rătăcită va fi pedepsit pentru căile lui, iar omul bun va primi o răsplată pentru ale lui.

15 ¶ El simple cree a toda palabra; mas el entendido entiende sus pasos.

Cel naiv crede orice cuvânt, dar cel prudent îşi gândeşte bine paşii.

16 ¶ El sabio teme, y se aparta del mal; mas el loco se arrebata, y confía.

Omul înţelept se teme de Domnul şi evită răul, dar cel prost este insolent şi prea încrezător în sine.

17 ¶ El que presto se enoja, hará locura; y el hombre malicioso será aborrecido.

Cel iute la mânie face prostii şi omul cu intenţii rele este dispreţuit.

18 ¶ Los simples heredarán la locura; mas los cuerdos se coronarán de sabiduría.

Cei naivi moştenesc prostie, dar cei prudenţi sunt încununaţi cu ştiinţă.

19 ¶ Los malos se inclinarán delante de los buenos, y los impíos a las puertas del justo.

Oamenii răi se vor pleca înaintea celor buni şi cei ticăloşi se vor pleca la porţile celui drept.

20 ¶ El pobre es odioso aun a su amigo; pero muchos son los que aman al rico.

Săracul este evitat chiar şi de semenii lui, dar bogatul are mulţi prieteni.

21 ¶ El pecador menosprecia a su prójimo; mas el que tiene misericordia de los pobres, es bienaventurado.

Cine îşi dispreţuieşte semenii păcătuieşte, dar binecuvântat este cine are milă de cel nevoiaş.

22 ¶ ¿No yerran los que piensan mal? Pero los que piensan bien alcanzarán misericordia y verdad.

Nu se rătăcesc cei ce plănuiesc răul? Cei ce plănuiesc binele însă găsesc bunătate şi credincioşie.

23 ¶ En toda labor hay fruto; mas el hablar y no hacer, empobrece.

În orice muncă grea există şi un câştig, dar a vorbi doar duce numai la sărăcie.

24 ¶ La corona de los sabios es su sabiduría; mas lo que distingue a los locos es su locura.

Bogăţia este o coroană pentru cei înţelepţi, dar prostia proştilor rodeşte prostie.

25 ¶ El testigo verdadero libra las almas; mas el engañoso hablará mentiras.

Martorul sincer salvează vieţi, dar martorul fals este înşelător.

26 ¶ En el temor del SEÑOR está la fuerte confianza; y allí sus hijos tendrán esperanza.

Cine se teme de Domnul are o fortăreaţă sigură, şi El va fi un refugiu pentru copiii lui.

27 ¶ El temor del SEÑOR es manantial de vida, para ser apartado de los lazos de la muerte.

Frica de Domnul este un izvor de viaţă, îndepărtând omul de la cursele morţii.

28 ¶ En la multitud del pueblo está la gloria del rey; y en la falta del pueblo la flaqueza del príncipe.

Poporul numeros este slava regelui, dar, fără supuşi, prinţul este ruinat.

29 ¶ El que tarde se aíra, es grande de inteligencia; mas el corto de espíritu engrandece la locura.

Cel răbdător are mare pricepere, dar cine este iute la mânie face prostii.

30 ¶ El corazón apacible es vida a la carne; mas la envidia, pudrimiento de huesos.

O inimă liniştită este viaţa trupului, dar invidia este putrezirea oaselor.

31 ¶ El que oprime al pobre, afrenta a su Hacedor; mas el que tiene misericordia del pobre, lo honra.

Cine asupreşte pe sărac dispreţuieşte pe Creatorul său, dar cine are milă de nevoiaş Îl onorează pe Dumnezeu.

32 ¶ Por su maldad será lanzado el impío; mas el justo en su muerte tiene esperanza.

Cel rău este doborât de răutatea lui, dar cel drept chiar şi la moarte are un refugiu.

33 ¶ En el corazón del cuerdo reposará la sabiduría; y es dado a conocer en medio de los locos.

Înţelepciunea se odihneşte în mintea celui priceput şi chiar printre proşti se lasă cunoscută.

34 ¶ La justicia engrandece un pueblo; mas el pecado es afrenta de las naciones.

Dreptatea înalţă un neam, dar păcatul este o ruşine pentru orice popor.

35 ¶ La benevolencia del rey es para con el siervo entendido; mas su enojo contra el que lo avergüenza.

Bunăvoinţa regelui este pentru slujitorul priceput, dar mânia lui este pentru cel care-l face de ruşine.