Proverbe 14 ~ Proverbios 14

picture

1 O rice femeie înţeleaptă îşi zideşte casa, dar cea proastă o dărâmă cu înseşi mâinile ei.

¶ La mujer sabia edifica su casa; mas la loca con sus manos la derriba.

2 C ine umblă cu dreptate se teme de Domnul, dar cel ce merge pe căi strâmbe Îl dispreţuieşte.

¶ El que camina en su rectitud teme al SEÑOR; mas el pervertido en sus caminos lo menosprecia.

3 V orbirea prostului aduce o nuia pentru spinarea lui, dar cei înţelepţi sunt protejaţi de buzele lor.

¶ En la boca del loco está la vara de la soberbia; mas los labios de los sabios los guardarán.

4 U nde nu sunt boi, ieslea este goală, dar puterea boilor aduce belşug de roade.

¶ Sin bueyes el alfolí está limpio; mas por la fuerza del buey hay abundancia de pan.

5 M artorul adevărat nu înşală, dar un martor mincinos spune numai minciuni.

¶ El testigo verdadero no mentirá; mas el testigo falso hablará mentiras.

6 B atjocoritorul caută înţelepciunea dar n-o găseşte, însă pentru cel priceput cunoştinţa este un lucru uşor.

¶ El burlador buscó la sabiduría, y no la halló; mas la sabiduría al hombre entendido viene fácil.

7 D epărtează-te de omul prost pentru că nu vei găsi cunoştinţă pe buzele lui!

¶ Vete de delante del hombre loco, pues no le conociste labios de ciencia.

8 Î nţelepciunea celui prudent îl face să-şi înţeleagă căile, dar prostia proştilor înşală.

¶ La sabiduría del cuerdo es entender su camino; mas la locura de los locos es engaño.

9 P roştii glumesc cu păcatul, dar între cei drepţi este bunăvoinţă.

¶ Los locos se burlan del pecado; mas entre los rectos hay amor.

10 I nima îşi cunoaşte necazurile ei şi nici un străin nu poate lua parte la bucuria ei.

¶ El corazón conoce la amargura de su alma; y extraño no se entremeterá en su alegría.

11 C asa celor răi va fi distrusă, dar cortul celor drepţi va înflori.

¶ La casa de los impíos será asolada; mas la tienda de los rectos florecerá.

12 E xistă o cale ce pare dreaptă omului, dar la urmă duce spre moarte.

¶ Hay camino que al hombre parece derecho; pero su fin es camino de muerte.

13 C hiar şi în mijlocul râsului inima poate fi îndurerată, iar bucuria poate sfârşi în întristare.

¶ Aun en la risa el burlador tendrá dolor en el corazón; y el término de aquella alegría es congoja.

14 C el cu inima rătăcită va fi pedepsit pentru căile lui, iar omul bun va primi o răsplată pentru ale lui.

¶ De sus caminos será harto el desviado de corazón; y el hombre de bien será apartado de él.

15 C el naiv crede orice cuvânt, dar cel prudent îşi gândeşte bine paşii.

¶ El simple cree a toda palabra; mas el entendido entiende sus pasos.

16 O mul înţelept se teme de Domnul şi evită răul, dar cel prost este insolent şi prea încrezător în sine.

¶ El sabio teme, y se aparta del mal; mas el loco se arrebata, y confía.

17 C el iute la mânie face prostii şi omul cu intenţii rele este dispreţuit.

¶ El que presto se enoja, hará locura; y el hombre malicioso será aborrecido.

18 C ei naivi moştenesc prostie, dar cei prudenţi sunt încununaţi cu ştiinţă.

¶ Los simples heredarán la locura; mas los cuerdos se coronarán de sabiduría.

19 O amenii răi se vor pleca înaintea celor buni şi cei ticăloşi se vor pleca la porţile celui drept.

¶ Los malos se inclinarán delante de los buenos, y los impíos a las puertas del justo.

20 S ăracul este evitat chiar şi de semenii lui, dar bogatul are mulţi prieteni.

¶ El pobre es odioso aun a su amigo; pero muchos son los que aman al rico.

21 C ine îşi dispreţuieşte semenii păcătuieşte, dar binecuvântat este cine are milă de cel nevoiaş.

¶ El pecador menosprecia a su prójimo; mas el que tiene misericordia de los pobres, es bienaventurado.

22 N u se rătăcesc cei ce plănuiesc răul? Cei ce plănuiesc binele însă găsesc bunătate şi credincioşie.

¶ ¿No yerran los que piensan mal? Pero los que piensan bien alcanzarán misericordia y verdad.

23 Î n orice muncă grea există şi un câştig, dar a vorbi doar duce numai la sărăcie.

¶ En toda labor hay fruto; mas el hablar y no hacer, empobrece.

24 B ogăţia este o coroană pentru cei înţelepţi, dar prostia proştilor rodeşte prostie.

¶ La corona de los sabios es su sabiduría; mas lo que distingue a los locos es su locura.

25 M artorul sincer salvează vieţi, dar martorul fals este înşelător.

¶ El testigo verdadero libra las almas; mas el engañoso hablará mentiras.

26 C ine se teme de Domnul are o fortăreaţă sigură, şi El va fi un refugiu pentru copiii lui.

¶ En el temor del SEÑOR está la fuerte confianza; y allí sus hijos tendrán esperanza.

27 F rica de Domnul este un izvor de viaţă, îndepărtând omul de la cursele morţii.

¶ El temor del SEÑOR es manantial de vida, para ser apartado de los lazos de la muerte.

28 P oporul numeros este slava regelui, dar, fără supuşi, prinţul este ruinat.

¶ En la multitud del pueblo está la gloria del rey; y en la falta del pueblo la flaqueza del príncipe.

29 C el răbdător are mare pricepere, dar cine este iute la mânie face prostii.

¶ El que tarde se aíra, es grande de inteligencia; mas el corto de espíritu engrandece la locura.

30 O inimă liniştită este viaţa trupului, dar invidia este putrezirea oaselor.

¶ El corazón apacible es vida a la carne; mas la envidia, pudrimiento de huesos.

31 C ine asupreşte pe sărac dispreţuieşte pe Creatorul său, dar cine are milă de nevoiaş Îl onorează pe Dumnezeu.

¶ El que oprime al pobre, afrenta a su Hacedor; mas el que tiene misericordia del pobre, lo honra.

32 C el rău este doborât de răutatea lui, dar cel drept chiar şi la moarte are un refugiu.

¶ Por su maldad será lanzado el impío; mas el justo en su muerte tiene esperanza.

33 Î nţelepciunea se odihneşte în mintea celui priceput şi chiar printre proşti se lasă cunoscută.

¶ En el corazón del cuerdo reposará la sabiduría; y es dado a conocer en medio de los locos.

34 D reptatea înalţă un neam, dar păcatul este o ruşine pentru orice popor.

¶ La justicia engrandece un pueblo; mas el pecado es afrenta de las naciones.

35 B unăvoinţa regelui este pentru slujitorul priceput, dar mânia lui este pentru cel care-l face de ruşine.

¶ La benevolencia del rey es para con el siervo entendido; mas su enojo contra el que lo avergüenza.