1 D e unde vin conflictele şi luptele între voi? Nu din acestea, din dorinţele voastre care se luptă în mădularele voastre?

¶ ¿De dónde vienen las guerras, y los pleitos entre vosotros? De aquí, es decir de vuestras concupiscencias, las cuales batallan en vuestros miembros.

2 V oi doriţi, dar nu aveţi; ucideţi şi râvniţi, dar nu puteţi obţine; vă certaţi şi vă luptaţi, dar nu aveţi, pentru că nu cereţi.

Codiciáis, y no tenéis; matáis y tenéis envidia, y no podéis alcanzar; combatís y guerreáis, y no tenéis lo que deseáis, porque no pedís.

3 S au cereţi, dar nu primiţi, pentru că cereţi ce este rău, ca să risipiţi în plăcerile voastre.

Pedís, y no recibís; porque pedís mal, para gastar en vuestros deleites.

4 A dulteri ce sunteţi! Nu ştiţi că prietenia cu lumea înseamnă duşmănie faţă de Dumnezeu? Aşa că oricine vrea să fie prieten cu lumea se face duşman al lui Dumnezeu.

Adúlteros, y adúlteras, ¿no sabéis que la amistad del mundo es enemistad con Dios? Cualquiera pues que quisiere ser amigo del mundo, se constituye en enemigo de Dios.

5 S au vi se pare că degeaba spune Scriptura: „ Dumnezeu tânjeşte cu gelozie după duhul pe care l-a pus să locuiască în noi.“ ?

¿Pensáis que la Escritura lo dice sin causa, el Espíritu que mora en vosotros codicia para envidia?

6 Î nsă El dă un har şi mai mare. De aceea Scriptura spune: „Dumnezeu este împotriva celor mândri, dar celor smeriţi El le dă har.“

Mas él da mayor gracia. Por esto él dice: Dios resiste a los soberbios, y da la gracia a los humildes.

7 S upuneţi-vă deci lui Dumnezeu! Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi.

Estad pues sujetos a Dios; resistid al diablo, y huirá de vosotros.

8 A propiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi! Curăţiţi-vă mâinile, păcătoşilor! Curăţiţi-vă inimile, oameni cu două feluri de gândire!

Allegaos a Dios, y él se allegará a vosotros. Pecadores, limpiad las manos; y vosotros los de doble ánimo, purificad los corazones.

9 Î ntristaţi-vă, tânguiţi-vă şi plângeţi! Râsul vostru să se transforme în jale, iar bucuria în întristare!

Afligíos, y lamentad, y llorad. Vuestra risa se convierta en lloro, y vuestro gozo en tristeza.

10 S meriţi-vă înaintea Domnului, iar El vă va înălţa!

Humillaos delante de la presencia del Señor, y él os ensalzará.

11 F raţilor, nu vă vorbiţi de rău unii pe alţii! Cel care-l vorbeşte de rău sau îl judecă pe fratele lui vorbeşte împotriva Legii şi judecă Legea. Însă dacă tu judeci Legea, atunci nu eşti un împlinitor al Legii, ci un judecător.

¶ Hermanos, no murmuréis los unos de los otros; el que murmura del hermano, y juzga a su hermano, este tal murmura de la Ley, y juzga a la Ley; y si tú juzgas a la Ley, no eres guardador de la Ley, sino juez.

12 U nul singur este Dătătorul Legii şi Judecătorul, şi anume Cel Care poate să mântuiască şi să distrugă. Dar tu cine eşti să-l judeci pe semenul tău?!

Uno es el dador de la Ley, que puede salvar y perder, ¿quién eres tú que juzgas a otro?

13 A scultaţi acum voi care spuneţi: „Azi sau mâine ne vom duce într-o anume cetate, vom sta acolo un an, vom face negoţ şi vom câştiga!“

Ea, ahora, los que decís: Vamos hoy y mañana a tal ciudad, y estaremos allá un año y compraremos mercadería, y ganaremos;

14 Ş i nu ştiţi nici măcar ce va aduce ziua de mâine! Căci ce este viaţa voastră? Sunteţi un abur, care apare pentru puţin timp şi apoi dispare.

y no sabéis lo que será mañana. Porque ¿qué es vuestra vida? Ciertamente es un vapor que se aparece por un poco de tiempo, y después se desvanece.

15 Î n schimb, ar trebui să spuneţi: „Dacă Domnul vrea, vom trăi şi vom face cutare sau cutare lucru.“

En lugar de lo cual deberíais decir: Si el Señor quisiere, y si viviéremos, haremos esto, o aquello.

16 P e când acum vă mândriţi cu lăudăroşeniile voastre! Orice astfel de laudă este rea.

Mas ahora os gloriáis en vuestras soberbias. Toda gloria semejante es mala.

17 A şadar, cine ştie să facă ce este bine, dar nu-l face, este vinovat de păcat.

El pecado pues está todavía en aquel que sabe hacer lo bueno, y no lo hace.