1 C u glasul meu eu strig către Domnul, cu glasul meu eu caut îndurare la Domnul.

Con mi voz clamaré al SEÑOR, con mi voz pediré misericordia al SEÑOR.

2 Î mi vărs plângerea înaintea Lui, îmi povestesc necazul înaintea Lui.

Delante de él derramaré mi querella; delante de él denunciaré mi angustia.

3 C ând duhul îmi este mâhnit, Tu-mi cunoşti cărarea. Pe calea pe care merg, ei mi-au ascuns curse.

Cuando mi espíritu se angustiaba dentro de mí, tú conociste mi senda. En el camino en que andaba, me escondieron lazo.

4 P riveşte la dreapta mea şi ia aminte; nimeni nu mă mai cunoaşte! Am rămas fără adăpost; nimănui nu-i pasă de viaţa mea!

¶ Miraba a la mano derecha, y observaba; mas no había quién me conociera; no tuve refugio, no había quién volviera por mi vida.

5 T e chem, Doamne, zicând: „Tu eşti adăpostul meu, moştenirea mea pe pământul celor vii!“

Clamé a ti, oh SEÑOR, Dije: Tú eres mi esperanza, y mi porción en la tierra de los vivientes.

6 A scultă-mi strigătul, căci sunt foarte nenorocit! Izbăveşte-mă de prigonitorii mei, căci sunt mai tari decât mine!

Escucha mi clamor, que estoy muy afligido; líbrame de los que me persiguen, porque son más fuertes que yo.

7 S coate-mă din temniţă, ca să laud Numele Tău! Cei drepţi se vor aduna împrejurul meu când îmi vei face bine.

Saca mi alma de la cárcel para que alabe tu Nombre; conmigo harán fiesta los justos, cuando me hubieras destetado.