1 D uhul îmi este zdrobit, mi se sting zilele, mormântul mă aşteaptă.

Mi aliento está corrompido, mis días son cortados, y me está aparejado el sepulcro.

2 S unt înconjurat de batjocoritori, ochii mei trebuie să privească la duşmănia lor.

Ya no hay conmigo sino escarnecedores, en cuyas amarguras se detienen mis ojos.

3 P une-Te zălog pentru mine! Cine ar putea răspunde pentru mine?

Pon ahora, dame fianzas contigo; ¿quién tocará ahora mi mano?

4 P entru că Tu le-ai închis minţile ca să nu înţeleagă, de aceea nu-i vei lăsa să triumfe.

Porque a éstos has tú escondido su corazón de entendimiento; por tanto, no los ensalzarás.

5 C el ce-şi trădează prietenii pentru câştig, copiilor aceluia li se vor închide ochii.

El que denuncia lisonjas a su prójimo, los ojos de sus hijos desfallezcan.

6 E l m-a făcut de pomină pentru oameni şi am devenit unul în faţa căruia ceilalţi scuipă.

El me ha puesto por refrán de los pueblos, y delante de ellos he sido como tamboril.

7 O chii mi se-ntunecă de durere şi toate mădularele mele sunt ca o umbră.

Y mis ojos se oscurecieron de desabrimiento, y todos mis pensamientos han sido como sombra.

8 C ei drepţi sunt înmărmuriţi când văd aceasta; cel nevinovat se ridică împotriva celui lipsit de evlavie.

Los rectos se maravillarán de esto, y el inocente se despertará contra el hipócrita.

9 T otuşi cei drepţi se ţin de calea lor şi cei cu mâinile curate vor fi şi mai tari.

El justo retendrá su carrera, y el limpio de manos aumentará la fuerza.

10 D ar voi toţi, întoarceţi-vă, veniţi iarăşi să-mi vorbiţi! Nu voi găsi însă nici un înţelept între voi.

¶ Pero volved todos vosotros, y venid ahora, que no hallaré entre vosotros sabio.

11 Z ilele mi-au trecut, planurile mi s-au risipit şi chiar şi dorinţele inimii mele.

Mis días se pasaron, y mis pensamientos fueron arrancados, los designios de mi corazón.

12 O amenii aceştia fac din noapte zi şi înaintea întunericului zic: «Lumina e aproape!»

Me pusieron la noche por día, y la luz se acorta delante de las tinieblas.

13 D acă mă uit la Locuinţa Morţilor ca la casa mea, dacă îmi fac culcuşul în întuneric,

Si yo espero, el Seol es mi casa; en las tinieblas hice mi cama.

14 d acă zic gropii: «Eşti tatăl meu!» şi viermelui: «Mama mea!» sau «Sora mea!»,

A la huesa tengo dicho: Mi padre eres tú; a los gusanos: Mi madre y mi hermano.

15 u nde îmi mai este nădejdea? Mai poate vedea cineva vreo nădejde pentru mine?

¿Dónde pues estará ahora mi esperanza? Y mi esperanza ¿quién la verá?

16 S e va pogorî ea la porţile Locuinţei Morţilor? Vom coborî împreună în ţărână?“

A los rincones del Seol descenderán, y juntamente descansarán en el polvo.