1 M i aliento está corrompido, mis días son cortados, y me está aparejado el sepulcro.

Duhul îmi este zdrobit, mi se sting zilele, mormântul mă aşteaptă.

2 Y a no hay conmigo sino escarnecedores, en cuyas amarguras se detienen mis ojos.

Sunt înconjurat de batjocoritori, ochii mei trebuie să privească la duşmănia lor.

3 P on ahora, dame fianzas contigo; ¿quién tocará ahora mi mano?

Pune-Te zălog pentru mine! Cine ar putea răspunde pentru mine?

4 P orque a éstos has tú escondido su corazón de entendimiento; por tanto, no los ensalzarás.

Pentru că Tu le-ai închis minţile ca să nu înţeleagă, de aceea nu-i vei lăsa să triumfe.

5 E l que denuncia lisonjas a su prójimo, los ojos de sus hijos desfallezcan.

Cel ce-şi trădează prietenii pentru câştig, copiilor aceluia li se vor închide ochii.

6 E l me ha puesto por refrán de los pueblos, y delante de ellos he sido como tamboril.

El m-a făcut de pomină pentru oameni şi am devenit unul în faţa căruia ceilalţi scuipă.

7 Y mis ojos se oscurecieron de desabrimiento, y todos mis pensamientos han sido como sombra.

Ochii mi se-ntunecă de durere şi toate mădularele mele sunt ca o umbră.

8 L os rectos se maravillarán de esto, y el inocente se despertará contra el hipócrita.

Cei drepţi sunt înmărmuriţi când văd aceasta; cel nevinovat se ridică împotriva celui lipsit de evlavie.

9 E l justo retendrá su carrera, y el limpio de manos aumentará la fuerza.

Totuşi cei drepţi se ţin de calea lor şi cei cu mâinile curate vor fi şi mai tari.

10 ¶ Pero volved todos vosotros, y venid ahora, que no hallaré entre vosotros sabio.

Dar voi toţi, întoarceţi-vă, veniţi iarăşi să-mi vorbiţi! Nu voi găsi însă nici un înţelept între voi.

11 M is días se pasaron, y mis pensamientos fueron arrancados, los designios de mi corazón.

Zilele mi-au trecut, planurile mi s-au risipit şi chiar şi dorinţele inimii mele.

12 M e pusieron la noche por día, y la luz se acorta delante de las tinieblas.

Oamenii aceştia fac din noapte zi şi înaintea întunericului zic: «Lumina e aproape!»

13 S i yo espero, el Seol es mi casa; en las tinieblas hice mi cama.

Dacă mă uit la Locuinţa Morţilor ca la casa mea, dacă îmi fac culcuşul în întuneric,

14 A la huesa tengo dicho: Mi padre eres tú; a los gusanos: Mi madre y mi hermano.

dacă zic gropii: «Eşti tatăl meu!» şi viermelui: «Mama mea!» sau «Sora mea!»,

15 ¿ Dónde pues estará ahora mi esperanza? Y mi esperanza ¿quién la verá?

unde îmi mai este nădejdea? Mai poate vedea cineva vreo nădejde pentru mine?

16 A los rincones del Seol descenderán, y juntamente descansarán en el polvo.

Se va pogorî ea la porţile Locuinţei Morţilor? Vom coborî împreună în ţărână?“