1 » La vida se me escapa. Mis días se acortan. El sepulcro me está esperando.

Duhul îmi este zdrobit, mi se sting zilele, mormântul mă aşteaptă.

2 E stoy rodeado de gente burlona, y tengo que verlos derramar su amargura.

Sunt înconjurat de batjocoritori, ochii mei trebuie să privească la duşmănia lor.

3 » Dios mío, ¡ten la bondad de ser mi fiador! Si tú no respondes por mí, ¿quién más podría hacerlo?

Pune-Te zălog pentru mine! Cine ar putea răspunde pentru mine?

4 H as ofuscado la inteligencia de éstos, y no permitirás que salgan triunfantes.

Pentru că Tu le-ai închis minţile ca să nu înţeleagă, de aceea nu-i vei lăsa să triumfe.

5 E l que traiciona a su amigo por ganancia, verá desfallecer de hambre a sus hijos.

Cel ce-şi trădează prietenii pentru câştig, copiilor aceluia li se vor închide ochii.

6 » Tú me has puesto en la boca de todos, y los que me ven se burlan de mí.

El m-a făcut de pomină pentru oameni şi am devenit unul în faţa căruia ceilalţi scuipă.

7 E l dolor me va nublando la vista, y mis pensamientos se van ofuscando.

Ochii mi se-ntunecă de durere şi toate mădularele mele sunt ca o umbră.

8 A nte esto, los hombres buenos se asombran y los inocentes se rebelan contra los malvados;

Cei drepţi sunt înmărmuriţi când văd aceasta; cel nevinovat se ridică împotriva celui lipsit de evlavie.

9 l os hombres buenos mantienen su postura, y los hombres honrados se revisten de fuerza.

Totuşi cei drepţi se ţin de calea lor şi cei cu mâinile curate vor fi şi mai tari.

10 ¡ Vengan acá, todos ustedes, vengan! ¡Ya sé que ninguno de ustedes es sabio!

Dar voi toţi, întoarceţi-vă, veniţi iarăşi să-mi vorbiţi! Nu voi găsi însă nici un înţelept între voi.

11 M is años pasan, mis planes se malogran, lo mismo que los designios de mi corazón,

Zilele mi-au trecut, planurile mi s-au risipit şi chiar şi dorinţele inimii mele.

12 p ero ustedes cambian la noche en día; aún está oscuro, y dicen que está amaneciendo.

Oamenii aceştia fac din noapte zi şi înaintea întunericului zic: «Lumina e aproape!»

13 S i mi única esperanza es el sepulcro, y he de yacer en medio de tinieblas;

Dacă mă uit la Locuinţa Morţilor ca la casa mea, dacă îmi fac culcuşul în întuneric,

14 s i he de reconocer como “padre” al sepulcro, y llamar “madre” y “hermanas” a los gusanos,

dacă zic gropii: «Eşti tatăl meu!» şi viermelui: «Mama mea!» sau «Sora mea!»,

15 e ntonces ¿qué otra esperanza me queda? Si acaso la hay, ¿dónde está, que no la veo?

unde îmi mai este nădejdea? Mai poate vedea cineva vreo nădejde pentru mine?

16 ¡ Bajará conmigo hasta el sepulcro, y allí descansaremos, envueltos en el polvo!»

Se va pogorî ea la porţile Locuinţei Morţilor? Vom coborî împreună în ţărână?“