1 » La vida se me escapa. Mis días se acortan. El sepulcro me está esperando.

Mi se pierde suflarea, mi se sting zilele, mă aşteaptă mormîntul.

2 E stoy rodeado de gente burlona, y tengo que verlos derramar su amargura.

Sînt înconjurat de batjocoritori, şi ochiul meu trebuie să privească spre ocările lor.

3 » Dios mío, ¡ten la bondad de ser mi fiador! Si tú no respondes por mí, ¿quién más podría hacerlo?

Pune-Te singur zălog pentru mine înaintea Ta; altfel, cine ar putea răspunde pentru mine?

4 H as ofuscado la inteligencia de éstos, y no permitirás que salgan triunfantes.

Căci le-ai încuiat inima în faţa priceperii. De aceea nici nu -i vei lăsa să biruie.

5 E l que traiciona a su amigo por ganancia, verá desfallecer de hambre a sus hijos.

Cine dă pe prieteni să fie prădaţi, copiilor aceluia li se vor topi ochii.

6 » Tú me has puesto en la boca de todos, y los que me ven se burlan de mí.

M'a făcut de basmul oamenilor, şi ca unul pe care -l scuipi în faţă!

7 E l dolor me va nublando la vista, y mis pensamientos se van ofuscando.

Ochiul mi se întunecă de durere; toate mădularele mele sînt ca o umbră.

8 A nte esto, los hombres buenos se asombran y los inocentes se rebelan contra los malvados;

Oamenii fără prihană sînt înmărmuriţi de aceasta, şi cel nevinovat se răscoală împotriva celui nelegiuit.

9 l os hombres buenos mantienen su postura, y los hombres honrados se revisten de fuerza.

Cel fără prihană rămîne totuş tare pe calea lui, cel cu mînile curate se întăreşte tot mai mult.

10 ¡ Vengan acá, todos ustedes, vengan! ¡Ya sé que ninguno de ustedes es sabio!

Dar voi toţi, întoarceţi-vă, veniţi iarăş cu cuvîntările voastre, şi vă voi arăta că între voi niciunul nu e înţelept.

11 M is años pasan, mis planes se malogran, lo mismo que los designios de mi corazón,

Ce! mi s'au dus zilele, mi s'au nimicit planurile, planurile acelea făcute cu atîta iubire în inima mea...

12 p ero ustedes cambian la noche en día; aún está oscuro, y dicen que está amaneciendo.

Şi ei mai spun că noaptea este zi, că se apropie lumina, cînd întunerecul a şi venit!

13 S i mi única esperanza es el sepulcro, y he de yacer en medio de tinieblas;

Cînd Locuinţa morţilor o aştept ca locuinţă, cînd în întunerec îmi voi înălţa culcuşul;

14 s i he de reconocer como “padre” al sepulcro, y llamar “madre” y “hermanas” a los gusanos,

cînd strig gropii:, Tu eşti tatăl meu!` Şi viermilor:, Voi sînteţi mama şi sora mea!`

15 e ntonces ¿qué otra esperanza me queda? Si acaso la hay, ¿dónde está, que no la veo?

Unde mai este atunci nădejdea mea? Şi cine mai poate vedea nădejdea mea?

16 ¡ Bajará conmigo hasta el sepulcro, y allí descansaremos, envueltos en el polvo!»

Ea se va pogorî cu mine la porţile locuinţei morţilor, cînd vom merge împreună. să ne odihnim în ţărînă.``