1 E l egoísta sólo piensa en sí mismo, y se entromete en cualquier asunto.
Cel ursuz caută ce -i place lui, se supără de orice lucru bun. -
2 A l necio, la inteligencia no le causa placer; tan sólo le interesa exhibir lo que piensa.
Nebunului nu -i este de învăţătură, ci vrea să arate ce ştie el. -
3 L lega el impío, llega el desprecio; con la deshonra viene la afrenta.
Cînd vine cel rău, vine şi dispreţul; şi odată cu ruşinea, vine şi ocara. -
4 L os dichos del hombre son aguas profundas, pero la sabiduría es una fuente inagotable.
Cuvintele gurii unui om sînt ca nişte ape adînci; izvorul înţelepciunii este ca un şivoi care curge într'una. -
5 N o está bien favorecer al impío y no hacerle justicia al hombre honrado.
Nu este bine să ai în vedere faţa celui rău, ca să nedreptăţeşti pe cel neprihănit la judecată. -
6 L as palabras del necio provocan contiendas; sus labios convocan a los golpes.
Vorbele nebunului aduc ceartă, şi gura lui înjură pînă stîrneşte lovituri. -
7 E l necio provoca su propio mal; con sus propios labios se tiende una trampa.
Gura nebunului îi aduce pieirea, şi buzele îi sînt o cursă pentru suflet. -
8 L os chismes empalagan, pero calan hasta lo más profundo.
Cuvintele bîrfitorului sînt ca prăjiturile: alunecă pînă în fundul măruntaielor. -
9 E l que es negligente en su trabajo es también íntimo amigo de gente nociva.
Cine se leneveşte în lucrul lui este frate cu cel ce nimiceşte. -
10 E l nombre del Señor es una fortaleza a la que el justo acude en busca de ayuda.
Numele Domnului este un turn tare; cel neprihănit fuge în el, şi stă la adăpost. -
11 E l rico piensa que sus riquezas son una fortaleza de altas murallas.
Averea este o cetate întărită pentru cel bogat; în închipuirea lui, ea este un zid înalt. -
12 E l orgullo humano es presagio del fracaso; la humildad es preludio de la gloria.
Înainte de pieire, inima omului se îngîmfă, dar smerenia merge înaintea slavei. -
13 ¡ Cuán presuntuoso y ridículo se muestra el que responde antes de oír!
Cine răspunde fără să fi ascultat, face o prostie şi îşi trage ruşinea. -
14 E l espíritu humano sostiene al enfermo, pero al espíritu angustiado, ¿quién lo sostiene?
Duhul omului îl sprijineşte la boală; dar duhul doborît de întristare, cine -l va ridica? -
15 L a mente inteligente adquiere sabiduría, y los oídos sabios van en pos de la ciencia.
O inimă pricepută dobîndeşte ştiinţa, şi urechea celor înţelepţi caută ştiinţa. -
16 L os obsequios te allanan el camino y te llevan ante grandes potentados.
Darurile unui om îi fac loc, şi -i deschid intrarea înaintea celor mari. -
17 E l primero en defenderse alega inocencia, hasta que llega su adversario y lo desmiente.
Cel care vorbeşte întîi în pricina lui, pare că are dreptate, dar vine celalt, şi -l ia la cercetare. -
18 L as suertes ponen fin a las querellas, y dictan sentencia entre los litigantes.
Sorţul pune capăt neînţelegerilor, şi hotărăşte între cei puternici. -
19 E l hermano ofendido es más impenetrable que una ciudad amurallada; persisten más los pleitos entre hermanos que los cerrojos de una fortaleza.
Fraţii nedreptăţiţi sînt mai greu de cîştigat decît o cetate întărită, şi certurile lor sînt tot aşa de greu de înlăturat ca zăvoarele unei case împărăteşti. -
20 H ay quienes, con lo que dicen, logran satisfacer su hambre.
Din rodul gurii lui îşi satură omul trupul, din venitul buzelor lui se satură. -
21 E l que ama la lengua comerá de sus frutos; ella tiene poder sobre la vida y la muerte.
Moartea şi viaţa sînt în puterea limbii; oricine o iubeşte, îi va mînca roadele. -
22 ¿ Hallaste esposa? ¡Has hallado el bien! ¡Has alcanzado el favor del Señor!
Cine găseşte o nevastă bună, găseşte fericirea; este un har pe care -l capătă dela Domnul. -
23 E l pobre habla con ruegos; el rico responde con rudeza.
Săracul vorbeşte rugîndu-se, dar bogatul răspunde cu asprime. -
24 H ay amigos que no son amigos, y hay amigos que son más que hermanos.
Cine îşi face mulţi prieteni, îi face spre nenorocirea lui, dar este un prieten care ţine mai mult la tine decît un frate. -