1 S eñor, tú has sido nuestro refugio de una generación a otra generación.

(O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu.) Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost, din neam în neam.

2 A ntes de que nacieran los montes y de que formaras la tierra y el mundo; desde los tiempos primeros y hasta los tiempos postreros, ¡tú eres Dios!

Înainte ca să se fi născut munţii, şi înainte ca să se fi făcut pămîntul şi lumea, din vecinicie în vecinicie, Tu eşti Dumnezeu!

3 N os devuelves al polvo cuando dices: «¡De vuelta al polvo, seres mortales!»

Tu întorci pe oameni în ţărînă, şi zici:,,Întoarceţi-vă fiii oamenilor!``

4 P ara ti, mil años son, en realidad, como el día de ayer, que ya pasó; ¡son como una de las vigilias de la noche!

Căci înaintea Ta, o mie de ani sînt ca ziua de ieri, care a trecut, şi ca o strajă din noapte.

5 ¡ Nos arrebatas como una violenta corriente! ¡Somos etéreos como un sueño! ¡Somos como la hierba que crece en la mañana!

Îi mături, ca un vis: dimineaţa, sînt ca iarba, care încolţeşte iarăş:

6 P or la mañana crecemos y florecemos, y por la tarde se nos corta, y nos secamos.

înfloreşte dimineaţa, şi creşte, iar seara este tăiată şi se usucă.

7 C on tu furor somos consumidos; con tu ira quedamos desconcertados.

Noi sîntem mistuiţi de mînia Ta, şi îngroziţi de urgia Ta.

8 T ienes ante ti nuestras maldades; ¡pones al descubierto nuestros pecados!

Tu pui înaintea Ta nelegiuirile noastre, şi scoţi la lumina Feţei Tale păcatele noastre cele ascunse.

9 N uestra vida declina por causa de tu ira; nuestros años se esfuman como un suspiro.

Toate zilele noastre pier de urgia Ta, vedem cum ni se duc anii ca un sunet.

10 S etenta años son los días de nuestra vida; ochenta años llegan a vivir los más robustos. Pero esa fuerza no es más que trabajos y molestias, pues los años pronto pasan, lo mismo que nosotros.

Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; şi lucrul cu care se mîndreşte omul în timpul lor nu este decît trudă şi durere, căci trece iute, şi noi sburăm.

11 ¿ Quién conoce la fuerza de tu ira, y hasta qué punto tu enojo debe ser temido?

Dar cine ia seama la tăria mîniei Tale, şi la urgia Ta, aşa cum se cuvine să se teamă de Tine?

12 ¡ Enséñanos a contar bien nuestros días, para que en el corazón acumulemos sabiduría!

Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!

13 S eñor, ¿hasta cuándo te volverás a nosotros? ¡Calma ya tu enojo con tus siervos!

Întoarce-te, Doamne! Pînă cînd zăboveşti? Ai milă de robii Tăi!

14 ¡ Sácianos de tu misericordia al empezar el día, y todos nuestros días cantaremos y estaremos felices!

Satură-ne în fiecare dimineaţă de bunătatea Ta, şi toată viaţa noastră ne vom bucura şi ne vom veseli.

15 ¡ Danos la alegría que no tuvimos todo el tiempo que nos afligiste, todos los años en que experimentamos el mal!

Înveseleşte-ne tot atîtea zile cîte ne-ai smerit, tot atîţia ani cît am văzut nenorocirea!

16 ¡ Haz que tus obras se manifiesten en tus siervos, y que tu gloria repose sobre sus hijos!

Să se arate robilor Tăi lucrarea Ta, şi slava Ta fiilor lor!

17 S eñor y Dios nuestro, ¡muéstranos tu bondad y confirma la obra de nuestras manos! ¡Sí, confirma la obra de nuestras manos!

Fie peste noi bunăvoinţa Domnului Dumnezeului nostru! Şi întăreşte lucrarea mînilor noastre, da, întăreşte lucrarea mînilor noastre!