1 J ob le respondió, y dijo:

Iov a luat cuvîntul şi a zis:

2 « ¡Cómo quisiera que pusieran en la misma balanza mi tormento por un lado y mi queja por el otro!

Oh! de ar fi cu putinţă să mi se cîntărească durerea, şi să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă,

3 ¡ Verían que pesan más que la arena del mar! ¡Por eso he hablado sin ton ni son!

ar fi mai grele decît nisipul mării: de aceea îmi merg cuvintele pînă la nebunie!

4 E l Dios poderoso me ha clavado sus flechas, y puedo sentir su veneno penetrar en mi espíritu; ¡los terrores de Dios me tienen asediado!

Căci săgeţile Celui Atotputernic m'au străpuns, sufletul meu le suge otrava, şi groază Domnului bagă fiori în mine!

5 ¿ Rebuzna el asno montés si no le falta hierba? ¿Muge el buey si no le falta pastura?

Sbiară măgarul sălbatec cînd are verdeaţă? Mugeşte boul cînd are de mîncare?

6 ¿ Habrá quien coma sin sal la comida desabrida? ¿A quién le gusta la clara del huevo?

Poţi mînca ce -i fără gust şi fără sare? Are vreun gust albuşul unui ou?

7 ¡ Pues las cosas que antes no soportaba son las que ahora me alimentan!

Orice lucru de care aş vrea să nu m'ating, acela -i hrana mea, fie cît de greţoasă ea!

8 » ¡Cómo quisiera que Dios me escuchara, y que me concediera lo que más anhelo!

O, de mi s'ar asculta dorinţa, şi de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea!

9 ¡ Cómo quisiera que Dios me quitara la vida, que descargara su mano y me hiciera morir!

De ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, întindă-Şi mîna şi să mă prăpădească!

10 P ara mí, sería un gran consuelo morir de inmediato sin importar el dolor, pues no he renegado de su santa voluntad.

Îmi va rămînea măcar această mîngîiere, această bucurie în durerile cu cari mă copleşeşte: că niciodată n'am călcat poruncile Celui Sfînt.

11 ¿ Quién me refuerza y me mantiene de pie? He perdido la paciencia, pues desconozco mi fin.

La ce să mai nădăjduiesc cînd nu mai pot? La ce să mai aştept, cînd sfîrşitul se ştie?

12 ¿ Soy acaso tan duro como la roca? ¿Acaso es mi piel resistente como el bronce?

Tăria mea oare este o tărie de piatră? Trupul meu e de aramă?

13 E stoy tan débil, que no me puedo mover, y nadie viene para brindarme auxilio.

Nu sînt eu lipsit de ajutor, şi n'a fugit mîntuirea de mine?

14 A l amigo que sufre se le consuela, aunque se haya olvidado del Todopoderoso.

Cel ce sufere are drept la mila prietenului, chiar dacă părăseşte frica de Cel Atot puternic.

15 ¡ Pero mis impetuosos amigos me han fallado! ¡Son como las corrientes que se salen de su cauce!

Fraţii mei s'au arătat înşelători ca un pîrîu, ca albia pîraielor cari trec.

16 S on como el agua turbia y congelada, que se queda cubierta por la nieve

Un sloi le turbură cursul, zăpada se îngrămădeşte pe ele;

17 p ero que con el sol se derrite y con el calor se evapora.

vine arşiţa vremii şi seacă, vine căldura soarelui, şi li se usucă albia.

18 S in agua, las caravanas pierden el rumbo y acaban por perderse en el desierto.

Cete de călători se abat din drumul lor, se cufundă în pustie, şi pier.

19 L as caravanas de Temán y de Sabá buscaban agua y esperaban encontrarla,

Cetele celor din Tema se uită ţintă la ele, călătorii din Seba sînt plini de nădejde cînd le văd.

20 P ero al llegar allí se quedaron pasmados; se vio frustrada su esperanza de vivir.

Dar rămîn înşelaţi în nădejdea lor, rămîn uimiţi cînd ajung la ele.

21 ¡ Y así me han dejado ustedes a mí! ¡Al ver mi sufrimiento, se han llenado de miedo!

Aşa sînteţi şi voi acum pentru mine. Voi îmi vedeţi necazul, şi vă îngroziţi!

22 ¿ Acaso les pedí que trajeran sus bienes, y que me sacaran de mi doloroso apuro?

V'am zis eu oare:, Daţi-mi ceva, cheltuiţi din averile voastre pentru mine,

23 ¿ Les pedí que me libraran de mi enemigo, o que me rescataran del poder de los violentos?

scăpaţi-mă din mîna vrăjmaşului, răscumpăraţi-mă din mîna celor răi?`

24 » ¡Ilústrenme, y guardaré silencio! Quiero comprender cuál es mi error.

Învăţaţi-mă, şi voi tăcea; faceţi-mă să înţeleg în ce am păcătuit.

25 C uando es justa la censura, es bienvenida; pero ustedes me acusan sin razón.

O cît de înduplecătoare sînt cuvintele adevărului! Dar ce dovedesc mustrările voastre?

26 U stedes censuran todo lo que digo, ¡pero son palabras que se lleva el viento!

Vreţi să mă mustraţi pentru tot ce am zis, şi să nu vedeţi decît vînt în cuvintele unui desnădăjduit?

27 ¡ Ustedes son capaces de vender a un huérfano, y de cavar un hoyo para enterrar a un amigo!

Voi năpăstuiţi pe orfan, prigoniţi pe prietenul vostru.

28 » Escúchenme, si quieren atenderme; piensen bien si soy capaz de mentirles.

Uitaţi-vă la mine, vă rog! Doar nu voi minţi în faţă!

29 V uelvan a juzgarme, pero sin saña; reconsideren mi causa y vean si es justa.

Întoarceţi-vă, nu fiţi nedrepţi; întoarceţi-vă, şi mărturisiţi că sînt nevinovat!

30 ¿ Acaso he hablado con malas intenciones? ¿Acaso no distingo entre el bien y el mal?

Este vreo nelegiuire pe limba mea, şi nu deosebeşte gura mea ce este rău?