1 E ntonces Job respondió:

Iov a luat cuvîntul şi a zis:

2 “ ¡Oh, si pudiera pesarse mi sufrimiento, Y ponerse en la balanza junto con mi calamidad!

Oh! de ar fi cu putinţă să mi se cîntărească durerea, şi să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă,

3 P orque pesarían ahora más que la arena de los mares; Por eso mis palabras han sido precipitadas.

ar fi mai grele decît nisipul mării: de aceea îmi merg cuvintele pînă la nebunie!

4 P orque las flechas del Todopoderoso (Shaddai) están clavadas en mí, Cuyo veneno bebe mi espíritu; Contra mí se juntan los terrores de Dios.

Căci săgeţile Celui Atotputernic m'au străpuns, sufletul meu le suge otrava, şi groază Domnului bagă fiori în mine!

5 ¿ Acaso rebuzna el asno montés junto a su hierba, O muge el buey junto a su forraje?

Sbiară măgarul sălbatec cînd are verdeaţă? Mugeşte boul cînd are de mîncare?

6 ¿ Se come sin sal lo insípido, O hay gusto en la clara del huevo ?

Poţi mînca ce -i fără gust şi fără sare? Are vreun gust albuşul unui ou?

7 M i alma se niega a tocar estas cosas; Son alimento repugnante para mí.

Orice lucru de care aş vrea să nu m'ating, acela -i hrana mea, fie cît de greţoasă ea!

8 ¡ Quién me diera que mi petición se cumpliera, Que Dios me concediera mi anhelo,

O, de mi s'ar asculta dorinţa, şi de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea!

9 Q ue Dios consintiera en aplastarme, Que soltara Su mano y acabara conmigo!

De ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, întindă-Şi mîna şi să mă prăpădească!

10 P ero aún tengo consuelo, Y me regocijo en el dolor sin tregua, Que no he negado las palabras del Santo.

Îmi va rămînea măcar această mîngîiere, această bucurie în durerile cu cari mă copleşeşte: că niciodată n'am călcat poruncile Celui Sfînt.

11 ¿ Cuál es mi fuerza, para que yo espere, Y cuál es mi fin, para que yo resista ?

La ce să mai nădăjduiesc cînd nu mai pot? La ce să mai aştept, cînd sfîrşitul se ştie?

12 ¿ Es mi fuerza la fuerza de las piedras, O es mi carne de bronce?

Tăria mea oare este o tărie de piatră? Trupul meu e de aramă?

13 ¿ Es que mi ayuda no está dentro de mí, Y está alejado de mí todo auxilio ?

Nu sînt eu lipsit de ajutor, şi n'a fugit mîntuirea de mine?

14 P ara el abatido, debe haber compasión de parte de su amigo; No sea que abandone el temor (la reverencia) del Todopoderoso.

Cel ce sufere are drept la mila prietenului, chiar dacă părăseşte frica de Cel Atot puternic.

15 M is hermanos han obrado engañosamente como un torrente, Como las corrientes de los arroyos que se desvanecen,

Fraţii mei s'au arătat înşelători ca un pîrîu, ca albia pîraielor cari trec.

16 Q ue a causa del hielo están turbios Y en los que la nieve se derrite.

Un sloi le turbură cursul, zăpada se îngrămădeşte pe ele;

17 C uando se quedan sin agua, están silenciosos, Cuando hace calor, desaparecen de su lugar.

vine arşiţa vremii şi seacă, vine căldura soarelui, şi li se usucă albia.

18 S erpentean las sendas de su curso, Se evaporan en la nada y perecen.

Cete de călători se abat din drumul lor, se cufundă în pustie, şi pier.

19 L as caravanas de Temán los buscaron, Los viajeros de Sabá contaban con ellos.

Cetele celor din Tema se uită ţintă la ele, călătorii din Seba sînt plini de nădejde cînd le văd.

20 Q uedaron frustrados porque habían confiado, Llegaron allí y fueron confundidos.

Dar rămîn înşelaţi în nădejdea lor, rămîn uimiţi cînd ajung la ele.

21 C iertamente, así son ustedes ahora, Ven algo aterrador y se espantan.

Aşa sînteţi şi voi acum pentru mine. Voi îmi vedeţi necazul, şi vă îngroziţi!

22 ¿ Acaso he dicho: ‘Denme algo, De su riqueza ofrézcanme un soborno,

V'am zis eu oare:, Daţi-mi ceva, cheltuiţi din averile voastre pentru mine,

23 L íbrenme de la mano del adversario,’ O: ‘Rescátenme de la mano de los tiranos’?

scăpaţi-mă din mîna vrăjmaşului, răscumpăraţi-mă din mîna celor răi?`

24 I nstrúyanme, y yo me callaré; Muéstrenme en qué he errado.

Învăţaţi-mă, şi voi tăcea; faceţi-mă să înţeleg în ce am păcătuit.

25 ¡ Cuán dolorosas son las palabras sinceras! Pero ¿qué prueba el argumento de ustedes?

O cît de înduplecătoare sînt cuvintele adevărului! Dar ce dovedesc mustrările voastre?

26 ¿ Piensan censurar mis palabras, Cuando las palabras del desesperado se las lleva el viento ?

Vreţi să mă mustraţi pentru tot ce am zis, şi să nu vedeţi decît vînt în cuvintele unui desnădăjduit?

27 A un echarían suerte sobre los huérfanos, Y especularían con su amigo.

Voi năpăstuiţi pe orfan, prigoniţi pe prietenul vostru.

28 Y ahora, traten de mirarme, Y vean si miento en sus propias caras.

Uitaţi-vă la mine, vă rog! Doar nu voi minţi în faţă!

29 D esistan, por favor; que no haya injusticia; Sí, desistan; en ello está aún mi justicia.

Întoarceţi-vă, nu fiţi nedrepţi; întoarceţi-vă, şi mărturisiţi că sînt nevinovat!

30 ¿ Acaso hay injusticia en mi lengua? ¿No puede mi paladar discernir calamidades ?

Este vreo nelegiuire pe limba mea, şi nu deosebeşte gura mea ce este rău?