1 H ijo mío, presta atención a mi sabiduría, Inclina tu oído a mi prudencia,

Fiule, ia aminte la înţelepciunea mea, şi pleacă urechea la învăţătura mea,

2 P ara que guardes la discreción Y tus labios conserven el conocimiento.

ca să fii cu chibzuinţă, şi buzele tale să aibă cunoştinţă.

3 P orque los labios de la extraña destilan miel, Y su lengua es más suave que el aceite;

Căci buzele femeii străine strecoară miere, şi cerul gurii ei este mai lunecos decît untdelemnul;

4 P ero al final es amarga como el ajenjo, Aguda como espada de dos filos.

dar la urmă este amară ca pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri.

5 S us pies descienden a la muerte, Sus pasos sólo logran el Seol.

Picioarele ei pogoară la moarte, paşii ei dau în locuinţa morţilor.

6 N o considera la senda de la vida; Sus senderos son inestables, y no lo sabe.

Aşa că ea nu poate găsi calea vieţii, rătăceşte în căile ei, şi nu ştie unde merge.

7 A hora pues, hijos míos, escúchenme, Y no se aparten de las palabras de mi boca.

Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, şi nu vă abateţi dela cuvintele gurii mele:

8 A leja de la extraña tu camino, Y no te acerques a la puerta de su casa;

depărtează-te de drumul care duce la ea, şi nu te apropia de uşa casei ei,

9 N o sea que des tu vigor a otros Y tus años al cruel;

ca nu cumva să-ţi dai altora vlaga ta, şi unui om fără milă anii tăi;

10 N o sea que se sacien los extraños de tus bienes Y tu esfuerzo vaya a casa del extranjero;

ca nu cumva nişte străini să se sature de averea ta, şi tu să te trudeşti pentru casa altuia;

11 Y al final te lamentes, Cuando tu carne y tu cuerpo se hayan consumido,

ca nu cumva să gemi, la urmă, cînd carnea şi trupul ţi se vor istovi,

12 Y digas: “¡Cómo he aborrecido la instrucción, Y mi corazón ha despreciado la corrección!

şi să zici:,, Cum am putut eu să urăsc certarea, şi cum a dispreţuit inima mea mustrarea?

13 N o he escuchado la voz de mis maestros, Ni he inclinado mi oído a mis instructores.

Cum am putut să n'ascult glasul învăţătorilor mei, şi să nu iau aminte la ceice mă învăţau?

14 H e estado a punto de completa ruina En medio de la asamblea y la congregación.”

Cît pe ce să mă nenorocesc de tot în mijlocul poporului şi adunării!``

15 B ebe agua de tu cisterna Y agua fresca de tu pozo.

Bea apă din fîntîna ta, şi din izvoarele puţului tău.

16 ¿ Se derramarán por fuera tus manantiales, Tus arroyos de aguas por las calles?

Ce, vrei să ţi se verse izvoarele afară? Şi să-ţi curgă rîurile pe pieţele de obşte?

17 S ean para ti solo, Y no para los extraños contigo.

Lasă-le să fie numai pentru tine, şi nu pentru străinii de lîngă tine.

18 S ea bendita tu fuente, Y regocíjate con la mujer de tu juventud,

Izvorul tău să fie binecuvîntat, şi bucură-te de nevasta tinereţii tale.

19 A mante cierva y graciosa gacela; Que sus senos te satisfagan en todo tiempo, Su amor te embriague para siempre.

Cerboaică iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!

20 ¿ Por qué has de embriagarte, hijo mío, con una extraña, Y abrazar el seno de una desconocida ?

Şi pentruce, fiule, ai fi îndrăgostit de o străină, şi ai îmbrăţişa sînul unei necunoscute?

21 P ues los caminos del hombre están delante de los ojos del Señor, Y El observa todos sus senderos.

Căci căile omului sînt lămurite înaintea ochilor Domnului, şi El vede toate cărările lui.

22 D e sus propias iniquidades será presa el impío, Y en los lazos de su pecado quedará atrapado.

Cel rău este prins în înseşi nelegiuirile lui, şi este apucat de legăturile păcatului lui.

23 M orirá por falta de instrucción, Y por su mucha necedad perecerá.

El va muri din lipsă de înfrînare, se va poticni din prea multa lui nebunie.