1 F iglio mio, sta’ attento alla mia saggezza, inclina l’orecchio alla mia intelligenza,

Fiule, ia aminte la înţelepciunea mea, şi pleacă urechea la învăţătura mea,

2 a ffinché tu conservi l’accorgimento e le tue labbra custodiscano la scienza.

ca să fii cu chibzuinţă, şi buzele tale să aibă cunoştinţă.

3 é le labbra dell’adultera stillano miele, la sua bocca è più morbida dell’olio;

Căci buzele femeii străine strecoară miere, şi cerul gurii ei este mai lunecos decît untdelemnul;

4 m a la fine a cui conduce è amara come l’assenzio, è affilata come una spada a doppio taglio.

dar la urmă este amară ca pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri.

5 I suoi piedi scendono alla morte, i suoi passi portano al soggiorno dei morti.

Picioarele ei pogoară la moarte, paşii ei dau în locuinţa morţilor.

6 L ungi dal prendere il sentiero della vita, le sue vie sono sbagliate, e non sa dove va.

Aşa că ea nu poate găsi calea vieţii, rătăceşte în căile ei, şi nu ştie unde merge.

7 O r dunque, figlioli, ascoltatemi, e non vi allontanate dalle parole della mia bocca.

Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, şi nu vă abateţi dela cuvintele gurii mele:

8 T ieni lontana da lei la tua via e non ti avvicinare alla porta della sua casa,

depărtează-te de drumul care duce la ea, şi nu te apropia de uşa casei ei,

9 p er non dare ad altri il fiore della tua gioventù, e i tuoi anni all’uomo crudele;

ca nu cumva să-ţi dai altora vlaga ta, şi unui om fără milă anii tăi;

10 p erché degli stranieri non siano saziati dei tuoi beni e le tue fatiche non vadano in casa di estranei;

ca nu cumva nişte străini să se sature de averea ta, şi tu să te trudeşti pentru casa altuia;

11 p erché tu non abbia a gemere quando verrà la tua fine, quando la tua carne e il tuo corpo saranno consumati,

ca nu cumva să gemi, la urmă, cînd carnea şi trupul ţi se vor istovi,

12 e tu non dica: «Come ho fatto a odiare la correzione, e come ha potuto il mio cuore disprezzare la riprensione?

şi să zici:,, Cum am putut eu să urăsc certarea, şi cum a dispreţuit inima mea mustrarea?

13 C ome ho fatto a non ascoltare la voce di chi m’insegnava e a non porgere l’orecchio a chi m’istruiva?

Cum am putut să n'ascult glasul învăţătorilor mei, şi să nu iau aminte la ceice mă învăţau?

14 P oco mancò che non mi trovassi immerso in ogni male, in mezzo all’assemblea e alla comunità».

Cît pe ce să mă nenorocesc de tot în mijlocul poporului şi adunării!``

15 B evi l’acqua della tua cisterna, l’acqua viva del tuo pozzo.

Bea apă din fîntîna ta, şi din izvoarele puţului tău.

16 L e tue fonti devono forse spargersi al di fuori? I tuoi ruscelli devono forse scorrere per le strade?

Ce, vrei să ţi se verse izvoarele afară? Şi să-ţi curgă rîurile pe pieţele de obşte?

17 S iano per te solo, e non per gli stranieri con te.

Lasă-le să fie numai pentru tine, şi nu pentru străinii de lîngă tine.

18 S ia benedetta la tua fonte, e trova gioia nella sposa della tua gioventù.

Izvorul tău să fie binecuvîntat, şi bucură-te de nevasta tinereţii tale.

19 C erva d’amore, capriola di grazia, le sue carezze t’inebrino in ogni tempo, e sii sempre rapito nell’affetto suo.

Cerboaică iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!

20 P erché, figlio mio, ti innamoreresti di un’estranea e abbracceresti il seno della donna altrui?

Şi pentruce, fiule, ai fi îndrăgostit de o străină, şi ai îmbrăţişa sînul unei necunoscute?

21 I nfatti le vie dell’uomo stanno davanti agli occhi del Signore, egli osserva tutti i suoi sentieri.

Căci căile omului sînt lămurite înaintea ochilor Domnului, şi El vede toate cărările lui.

22 L ’empio sarà preso nelle proprie iniquità, tenuto stretto dalle funi del suo peccato.

Cel rău este prins în înseşi nelegiuirile lui, şi este apucat de legăturile păcatului lui.

23 E gli morirà per mancanza di correzione, andrà vacillando per la grandezza della sua follia.

El va muri din lipsă de înfrînare, se va poticni din prea multa lui nebunie.