1 G esù entrò di sabato in casa di uno dei principali farisei per prendere cibo, ed essi lo stavano osservando;

Într'o zi de Sabat, Isus a intrat în casa unuia din fruntaşii Fariseilor, ca să prînzească. Fariseii Îl pîndeau de aproape.

2 e d ecco, davanti a lui c’era un uomo idropico.

Şi înaintea Lui era un om bolnav de dropică.

3 G esù prese a dire ai dottori della legge e ai farisei: «È lecito o no far guarigioni in giorno di sabato?» Ma essi tacquero.

Isus a luat cuvîntul, şi a zis învăţătorilor Legii şi Fariseilor:,, Oare este îngăduit a vindeca în ziua Sabatului sau nu?``

4 A llora egli lo prese per mano, lo guarì e lo congedò.

Ei tăceau. Atunci Isus a luat de mînă pe omul acela, l -a vindecat, şi i -a dat drumul.

5 P oi disse loro: «Chi di voi, se gli cade nel pozzo un figlio o un bue, non lo tira subito fuori in giorno di sabato?»

Pe urmă, le -a zis:,, Cine dintre voi, dacă -i cade copilul sau boul în fîntînă, nu -l va scoate îndată afară, în ziua Sabatului?``

6 E d essi non potevano rispondere nulla in contrario. Lezioni di umiltà e di carità

Şi n'au putut să -I răspundă nimic la aceste vorbe.

7 N otando poi come gli invitati sceglievano i primi posti, disse loro una parabola:

Apoi, cînd a văzut că cei poftiţi la masă alegeau locurile dintîi, le -a spus o pildă. Şi le -a zis:

8 « Quando sarai invitato a nozze da qualcuno, non ti mettere a tavola al primo posto, perché può darsi che sia stato invitato da lui qualcuno più importante di te,

Cînd eşti poftit de cineva la nuntă, să nu te aşezi la masă în locul dintîi; ca nu cumva, printre cei poftiţi de el, să fie altul mai cu vază decît tine,

9 e chi ha invitato te e lui venga a dirti: “Cedi il posto a questo!” e tu debba con tua vergogna andare allora a occupare l’ultimo posto.

şi cel ce te -a poftit şi pe tine şi pe el, să vină să-ţi zică:, Dă locul tău omului acestuia.` Atunci, cu ruşine, va trebui să iei locul de pe urmă.

10 M a quando sarai invitato, va’ a metterti all’ultimo posto, affinché quando verrà colui che ti ha invitato, ti dica: “Amico, vieni più avanti”. Allora ne avrai onore davanti a tutti quelli che saranno a tavola con te.

Ci, cînd eşti poftit, du-te şi aşează-te în locul cel mai depe urmă; pentruca, atunci cînd va veni cel ce te -a poftit, să-ţi zică:, Prietene, mută-te mai sus.` Lucrul acesta îţi va face cinste înaintea tuturor celor ce vor fi la masă împreună cu tine.

11 P oiché chiunque si innalza sarà abbassato e chi si abbassa sarà innalzato».

Căci oricine se înalţă, va fi smerit; şi cine se smereşte, va fi înălţat.``

12 D iceva pure a colui che lo aveva invitato: «Quando fai un pranzo o una cena, non invitare i tuoi amici, né i tuoi fratelli, né i tuoi parenti, né i vicini ricchi, perché essi potrebbero a loro volta invitare te, e così ti sarebbe reso il contraccambio;

A zis şi celui ce -L poftise:,, Cînd dai un prînz sau o cină, să nu chemi pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe neamurile tale, nici pe vecinii bogaţi, ca nu cumva să te cheme şi ei la rîndul lor pe tine, şi să iei astfel o răsplată pentru ce ai făcut.

13 m a quando fai un convito, chiama poveri, storpi, zoppi, ciechi,

Ci, cînd dai o masă, cheamă pe săraci, pe schilozi, pe şchiopi, pe orbi.

14 e sarai beato, perché non hanno modo di contraccambiare; infatti il contraccambio ti sarà reso alla risurrezione dei giusti». Parabola del gran convito

Şi va fi ferice de tine, pentrucă ei n'au cu ce să-ţi răsplătească; dar ţi se va răsplăti la învierea celor neprihăniţi.``

15 U no degli invitati, udite queste cose, gli disse: «Beato chi mangerà pane nel regno di Dio!»

Unul din ceice şedeau la masă cu El, cînd a auzit aceste vorbe, I -a zis;,, Ferice de acela care va prînzi în Împărăţia lui Dumnezeu!``

16 G esù gli disse: «Un uomo preparò una gran cena e invitò molti;

Şi Isus i -a răspuns:,, Un om a dat o cină mare, şi a poftit pe mulţi.

17 e all’ora della cena mandò il suo servo a dire agli invitati: “Venite, perché è già pronto”.

La ceasul cinei, a trimes pe robul său să spună celor poftiţi:, Veniţi, căci iată că toate sînt gata.`

18 T utti insieme cominciarono a scusarsi. Il primo gli disse: “Ho comprato un campo e ho necessità di andarlo a vedere; ti prego di scusarmi”.

Dar toţi, parcă fuseseră vorbiţi, au început să se desvinovăţească. Cel dintîi i -a zis:, Am cumpărat un ogor, şi trebuie să mă duc să -l văd; rogu-te să mă ierţi.`

19 U n altro disse: “Ho comprato cinque paia di buoi e vado a provarli; ti prego di scusarmi”.

Un altul a zis:, Am cumpărat cinci părechi de boi şi mă duc să -i încerc: iartă-mă, te rog.`

20 U n altro disse: “Ho preso moglie e perciò non posso venire”.

Un altul a zis:, Tocmai acum m'am însurat, şi de aceea nu pot veni.`

21 I l servo tornò e riferì queste cose al suo signore. Allora il padrone di casa si adirò e disse al suo servo: “Va’ presto per le piazze e per le vie della città, e conduci qua poveri, storpi, ciechi e zoppi”.

Cînd s'a întors robul, a spus stăpînului său aceste lucruri. Atunci stăpînul casei s'a mîniat, şi a zis robului său:, Du-te degrab în pieţele şi uliţele cetăţii, şi adu aici pe cei săraci, ciungi, orbi şi şchiopi.`

22 P oi il servo disse: “Signore, ciò che hai comandato è stato fatto e c’è ancora posto”.

La urmă, robul a zis:, Stăpîne, s'a făcut cum ai poruncit, şi tot mai este loc.`

23 I l signore disse al servo: “Va’ fuori per le strade e lungo le siepi e costringili a entrare, affinché la mia casa sia piena.

Şi stăpînul a zis robului:, Ieşi la drumuri şi la garduri, şi pe cei ce -i vei găsi, sileşte -i să intre, ca să mi se umple casa.

24 P erché io vi dico che nessuno di quegli uomini che erano stati invitati assaggerà la mia cena”». Il vero discepolo di Gesù

Căci vă spun că niciunul din cei poftiţi, nu va gusta din cina mea.``

25 O r molta gente andava con lui; ed egli, rivolto verso di loro, disse:

Împreună cu Isus mergeau multe noroade. El S'a întors, şi le -a zis:

26 « Se uno viene a me e non odia suo padre, sua madre, la moglie, i figli, i fratelli, le sorelle e persino la sua propria vita, non può essere mio discepolo.

Dacă vine cineva la Mine, şi nu urăşte pe tatăl său, pe mamă-sa, pe nevastă-sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăş viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu.

27 E chi non porta la sua croce e non viene dietro a me, non può essere mio discepolo.

Şi oricine nu-şi poartă crucea, şi nu vine după Mine, nu poate fi ucenicul Meu.

28 C hi di voi, infatti, volendo costruire una torre, non si siede prima a calcolare la spesa per vedere se ha abbastanza per poterla finire?

Căci, cine dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întîi să-şi facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să -l sfîrşească?

29 P erché non succeda che, quando ne abbia posto le fondamenta e non la possa finire, tutti quelli che la vedranno comincino a beffarsi di lui, dicendo:

Pentruca nu cumva, dupăce i -a pus temelia, să nu -l poată sfîrşi, şi toţi ceice -l vor vedea, să înceapă să rîdă de el,

30 “ Quest’uomo ha cominciato a costruire e non ha potuto terminare”.

şi să zică:, Omul acesta a început să zidească, şi n'a putut isprăvi.`

31 O ppure, qual è il re che, partendo per muovere guerra a un altro re, non si sieda prima a esaminare se con diecimila uomini può affrontare colui che gli viene contro con ventimila?

Sau care împărat, cînd merge să se bată în război cu un alt împărat, nu stă mai întîi să se sfătuiască dacă va putea merge cu zece mii de oameni înaintea celuice vine împotriva lui cu douăzeci de mii?

32 S e no, mentre quello è ancora lontano, gli manda un’ambasciata e chiede di trattare la pace.

Altfel, pe cînd celalt împărat este încă departe, îi trimete o solie să ceară pace.

33 C osì dunque ognuno di voi, che non rinuncia a tutto quello che ha, non può essere mio discepolo.

Tot aşa, oricine dintre voi, care nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu.

34 I l sale, certo, è buono; ma se anche il sale diventa insipido, con che cosa gli si darà sapore?

Sarea este bună; dar dacă sarea îşi pierde gustul ei de sare, prin ce i se va da înapoi gustul acesta?

35 N on serve né per il terreno, né per il concime; lo si butta via. Chi ha orecchi per udire oda».

Atunci nu mai este bună nici pentru pămînt, nici pentru gunoi, ci este aruncată afară. Cine are urechi de auzit, să audă.``