1 A llora Elifaz di Teman rispose e disse:

Elifaz din Teman a luat cuvîntul şi a zis:

2 « Se provassimo a dirti una parola, ti darebbe fastidio? Ma chi potrebbe trattenere le parole?

Dacă vom îndrăzni să-ţi vorbim, te vei supăra? Dar cine ar putea să tacă?

3 T u ne hai ammaestrati molti, hai fortificato le mani stanche;

De multeori tu ai învăţat pe alţii, şi ai întărit mînile slăbite.

4 e le tue parole hanno rialzato chi stava cadendo, hai rafforzato le ginocchia vacillanti;

Cuvintele tale au ridicat pe cei ce se clătinau, şi ai întărit genunchii cari se îndoiau.

5 e ora che il male piomba su di te, ti lasci abbattere; ora che è giunto fino a te, sei tutto smarrito.

Şi acum, cînd este vorba de tine, eşti slab! Acum, cînd eşti atins tu, te turburi! Nu este frica ta de Dumnezeu sprijinul tău?

6 I l tuo timor di Dio non ti dà fiducia, e l’integrità della tua vita non è la tua speranza?

Nădejdea ta, nu -i neprihănirea ta?

7 R icorda: quale innocente perì mai? Dove furono mai distrutti gli uomini retti?

Adu-ţi aminte, te rog: care nevinovat a perit? Cari oameni neprihăniţi au fost nimiciţi?

8 I o per me ho visto che coloro che arano iniquità e seminano tormenti, ne mietono i frutti.

După cîte am văzut eu, numai cei ce ară fărădelegea şi samănă nelegiuirea îi seceră roadele!

9 A l soffio di Dio essi periscono, dal vento della sua ira sono consumati.

Aceia pier prin suflarea lui Dumnezeu, nimiciţi de vîntul mîniei Lui.

10 S penta è la voce del ruggente, sono spezzati i denti dei leoncelli.

Mugetul leilor încetează, dinţii puilor de lei sînt zdrobiţi!

11 P erisce per mancanza di preda il forte leone, e restano dispersi i piccini della leonessa.

Leul bătrîn piere din lipsă de pradă, şi puii leoaicei se risipesc.

12 « Una parola mi è furtivamente giunta, e il mio orecchio ne ha colto il lieve sussurro.

Un cuvînt s'a furişat pînă la mine, şi urechea mea i -a prins sunetele uşoare.

13 T ra i pensieri delle visioni notturne, quando un sonno profondo cade sui mortali,

În clipa cînd vedeniile de noapte frămîntă gîndul, cînd oamenii sînt cufundaţi într'un somn adînc,

14 u no spavento mi prese, un tremore, che mi fece fremer tutte le ossa.

m'a apucat groaza şi spaima, şi toate oasele mi-au tremut.

15 U no spirito mi passò davanti e i peli mi si rizzarono addosso.

Un duh a trecut pe lîngă mine... Tot părul mi s'a sbîrlit ca ariciul...

16 S i fermò, ma non riconobbi il suo sembiante; una figura mi stava davanti agli occhi e udii una voce sommessa che diceva:

Un chip cu o înfăţişare necunoscută era înaintea ochilor mei. Şi am auzit un glas care şoptea încetişor:

17 “ Può il mortale essere giusto davanti a Dio? Può l’uomo essere puro davanti al suo Creatore?

Fi-va omul fără vină înaintea lui Dumnezeu? Fi-va el curat înaintea Celui ce l -a făcut?

18 E cco, Dio non si fida dei suoi servi e trova difetti nei suoi angeli;

Dacă n'are încredere Dumnezeu nici în slujitorii Săi, dacă găseşte El greşeli chiar la îngerii Săi,

19 q uanto più in quelli che stanno in case d’argilla, che hanno per fondamento la polvere e sono schiacciati al pari delle tignole!

cu cît mai mult la cei ce locuiesc în case de lut, cari îşi trag obîrşia din ţărînă, şi pot fi zdrobiţi ca un vierme!

20 F ra la mattina e la sera sono infranti; periscono per sempre, senza che nessuno se ne accorga.

De dimineaţă pînă seara sînt zdrobiţi, pier pentru totdeauna, şi nimeni nu ţine seama de ei.

21 L a corda della loro tenda è strappata, e muoiono senza possedere la saggezza”.

Li se taie firul vieţii: mor, şi tot n'au căpătat înţelepciunea!