1 E ntão respondeu Elifaz, de Temã:

Elifaz din Teman a luat cuvîntul şi a zis:

2 “ Se alguém se aventurar a dizer-lhe uma palavra, você ficará impaciente? Mas quem pode refrear as palavras?

Dacă vom îndrăzni să-ţi vorbim, te vei supăra? Dar cine ar putea să tacă?

3 P ense bem! Você ensinou a tantos; fortaleceu mãos fracas.

De multeori tu ai învăţat pe alţii, şi ai întărit mînile slăbite.

4 S uas palavras davam firmeza aos que tropeçavam; você fortaleceu joelhos vacilantes.

Cuvintele tale au ridicat pe cei ce se clătinau, şi ai întărit genunchii cari se îndoiau.

5 M as agora que se vê em dificuldade, você desanima; quando você é atingido, fica prostrado.

Şi acum, cînd este vorba de tine, eşti slab! Acum, cînd eşti atins tu, te turburi! Nu este frica ta de Dumnezeu sprijinul tău?

6 S ua vida piedosa não lhe inspira confiança? E o seu procedimento irrepreensível não lhe dá esperança?

Nădejdea ta, nu -i neprihănirea ta?

7 “ Reflita agora: Qual foi o inocente que chegou a perecer? Onde os íntegros sofreram destruição?

Adu-ţi aminte, te rog: care nevinovat a perit? Cari oameni neprihăniţi au fost nimiciţi?

8 P elo que tenho observado, quem cultiva o mal e semeia maldade, isso também colherá.

După cîte am văzut eu, numai cei ce ară fărădelegea şi samănă nelegiuirea îi seceră roadele!

9 P elo sopro de Deus são destruídos; pelo vento de sua ira eles perecem.

Aceia pier prin suflarea lui Dumnezeu, nimiciţi de vîntul mîniei Lui.

10 O s leões podem rugir e rosnar, mas até os dentes dos leões fortes se quebram.

Mugetul leilor încetează, dinţii puilor de lei sînt zdrobiţi!

11 O leão morre por falta de presa, e os filhotes da leoa se dispersam.

Leul bătrîn piere din lipsă de pradă, şi puii leoaicei se risipesc.

12 “ Disseram-me uma palavra em segredo, da qual os meus ouvidos captaram um murmúrio.

Un cuvînt s'a furişat pînă la mine, şi urechea mea i -a prins sunetele uşoare.

13 E m meio a sonhos perturbadores da noite, quando cai sono profundo sobre os homens,

În clipa cînd vedeniile de noapte frămîntă gîndul, cînd oamenii sînt cufundaţi într'un somn adînc,

14 t emor e tremor se apoderaram de mim e fizeram estremecer todos os meus ossos.

m'a apucat groaza şi spaima, şi toate oasele mi-au tremut.

15 U m espírito roçou o meu rosto, e os pêlos do meu corpo se arrepiaram.

Un duh a trecut pe lîngă mine... Tot părul mi s'a sbîrlit ca ariciul...

16 E le parou, mas não pude identificá-lo. Um vulto se pôs diante dos meus olhos, e ouvi uma voz suave, que dizia:

Un chip cu o înfăţişare necunoscută era înaintea ochilor mei. Şi am auzit un glas care şoptea încetişor:

17 ‘ Poderá algum mortal ser mais justo que Deus? Poderá algum homem ser mais puro que o seu Criador?

Fi-va omul fără vină înaintea lui Dumnezeu? Fi-va el curat înaintea Celui ce l -a făcut?

18 S e Deus não confia em seus servos, se vê erro em seus anjos e os acusa,

Dacă n'are încredere Dumnezeu nici în slujitorii Săi, dacă găseşte El greşeli chiar la îngerii Săi,

19 q uanto mais nos que moram em casas de barro, cujos alicerces estão no pó! São mais facilmente esmagados que uma traça!

cu cît mai mult la cei ce locuiesc în case de lut, cari îşi trag obîrşia din ţărînă, şi pot fi zdrobiţi ca un vierme!

20 E ntre o alvorecer e o crepúsculo são despedaçados; perecem para sempre, sem ao menos serem notados.

De dimineaţă pînă seara sînt zdrobiţi, pier pentru totdeauna, şi nimeni nu ţine seama de ei.

21 N ão é certo que as cordas de suas tendas são arrancadas, e eles morrem sem sabedoria?’

Li se taie firul vieţii: mor, şi tot n'au căpătat înţelepciunea!