1 S alva-nos, Senhor! Já não há quem seja fiel; já não se confia em ninguém entre os homens.

(Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe arfa cu opt coarde. Un psalm al lui David.) Vino în ajutor, Doamne, căci se duc oamenii evlavioşi, pier credincioşii dintre fiii oamenilor.

2 C ada um mente ao seu próximo; seus lábios bajuladores falam com segundas intenções.

Oamenii îşi spun minciuni unii altora, pe buze au lucruri linguşitoare, vorbesc cu inimă prefăcută.

3 Q ue o Senhor corte todos os lábios bajuladores e a língua arrogante

Nimicească Domnul toate buzele linguşitoare, limba care vorbeşte cu trufie,

4 d os que dizem: “Venceremos graças à nossa língua; somos donos dos nossos lábios! Quem é senhor sobre nós?”

pe cei ce zic:,, Sîntem tari cu limba noastră, căci buzele noastre sînt cu noi: cine ar putea să fie stăpîn peste noi?``

5 “ Por causa da opressão do necessitado e do gemido do pobre, agora me levantarei”, diz o Senhor. “Eu lhes darei a segurança que tanto anseiam.”

Pentrucă cei nenorociţi sînt asupriţi şi pentrucă săracii gem, acum``, zice Domnul,,, Mă scol, şi aduc mîntuire celor obijduiţi.``

6 A s palavras do Senhor são puras, são como prata purificada num forno, sete vezes refinada.

Cuvintele Domnului sînt cuvinte curate, un argint lămurit în cuptor de pămînt, şi curăţit de şapte ori. -

7 S enhor, tu nos guardarás seguros, e dessa gente nos protegerás para sempre.

Tu, Doamne, îi vei păzi, şi -i vei apăra de neamul acesta pe vecie.

8 O s ímpios andam altivos por toda parte, quando a corrupção é exaltada entre os homens.

Pretutindeni mişună cei răi, cînd domneşte ticăloşia printre fiii oamenilor.