1 V ino în ajutor, Doamne, căci se duc cei evlavioşi şi pier cei credincioşi dintre fiii oamenilor!

(Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe arfa cu opt coarde. Un psalm al lui David.) Vino în ajutor, Doamne, căci se duc oamenii evlavioşi, pier credincioşii dintre fiii oamenilor.

2 Î n zadar se linguşesc unul pe altul şi vorbesc de la inimă la inimă.

Oamenii îşi spun minciuni unii altora, pe buze au lucruri linguşitoare, vorbesc cu inimă prefăcută.

3 N imicească Domnul buzele linguşitoare şi limba lăudăroasă,

Nimicească Domnul toate buzele linguşitoare, limba care vorbeşte cu trufie,

4 p e cei care zic: „Cu limba noastră vom reuşi; suntem stăpânii buzelor noastre! Cine poate stăpâni peste noi?“

pe cei ce zic:,, Sîntem tari cu limba noastră, căci buzele noastre sînt cu noi: cine ar putea să fie stăpîn peste noi?``

5 „ Din pricina violenţei faţă de cel sărman şi a strigătelor celui nevoiaş, chiar acum Mă voi ridica, zice Domnul, şi-i voi mântui de prigonitorul lor.“

Pentrucă cei nenorociţi sînt asupriţi şi pentrucă săracii gem, acum``, zice Domnul,,, Mă scol, şi aduc mîntuire celor obijduiţi.``

6 C uvintele Domnului sunt cuvinte curate, ca argintul purificat într-un cuptor de pământ, rafinat de şapte ori.

Cuvintele Domnului sînt cuvinte curate, un argint lămurit în cuptor de pămînt, şi curăţit de şapte ori. -

7 T u, Doamne, ne vei păzi, Tu ne vei păzi în veci de asemenea oameni.

Tu, Doamne, îi vei păzi, şi -i vei apăra de neamul acesta pe vecie.

8 C ei răi mişună peste tot, când ticăloşia este înălţată printre fiii oamenilor.

Pretutindeni mişună cei răi, cînd domneşte ticăloşia printre fiii oamenilor.