1 P rofeţia pe care a primit-o profetul Habacuc. Prima plângere a profetului

Proorocia descoperită proorocului Habacuc.

2 – Până când, Doamne, voi striga după ajutor şi Tu nu vei asculta? Până când voi striga către Tine: „Violenţă!“ şi Tu nu vei izbăvi?

Pînă cînd voi striga către Tine, Doamne, fără s'Asculţi? Pînă cînd mă voi tîngui Ţie, fără să dai ajutor?

3 D e ce mă faci să privesc nedreptatea? De ce trebuie să mă uit la necaz? Distrugerea şi violenţa sunt înaintea mea; peste tot sunt dezbinări şi se stârnesc certuri.

Pentru ce mă laşi să văd nelegiuirea, şi Te uiţi la nedreptate? Asuprirea şi sîlnicia se fac supt ochii mei, se nasc certuri, şi se stîrneşte gîlceavă.

4 D e aceea Legea este fără putere şi dreptatea nu se vede niciodată. Căci cel rău îl împresoară pe cel drept şi astfel dreptatea este pervertită. Răspunsul Domnului

Deaceea legea este fără putere, şi dreptatea nu se vede, căci cel rău biruieşte pe cel neprihănit, de aceea se fac judecăţi nedrepte. -

5 – Uitaţi-vă printre neamuri şi priviţi! Miraţi-vă! Uimiţi-vă! Căci în zilele voastre am să fac o lucrare pe care n-aţi crede-o dacă v-ar povesti-o cineva!

Aruncaţi-vă ochii printre neamuri, şi priviţi, uimiţi-vă, şi îngroziţi-vă! Căci în zilele voastre voi face o lucrare, pe care n'aţi crede -o dacă v'ar povesti -o cineva!

6 I ată, îi voi ridica pe caldeeni, acel popor crud şi năvalnic, care străbate întinderile pământului pentru a lua în stăpânire locuinţe care nu sunt ale lui!

Iată, voi ridica pe Haldei, popor turbat şi iute, care străbate întinderi mari de ţări, ca să pună mîna pe locuinţe cari nu sînt ale lui.

7 E ste un popor teribil şi înfricoşător; îşi are propria lege şi nu recunoaşte nici o altă autoritate!

El este grozav şi înfricoşat; numai din el însuş îi iese dreptul şi mărirea lui.

8 C aii lui sunt mai rapizi decât leoparzii şi mai sprinteni decât lupii în amurg. Călăreţii lui se avântă, călăreţii lui vin de departe. Zboară ca un vultur care se aruncă asupra prăzii;

Caii lui sînt mai iuţi decît leoparzii, mai sprinteni decît lupii de seară, şi călăreţii lui înaintează în galop de departe, sboară ca vulturul care se repede asupra prăzii.

9 t oţi vin pentru violenţă. Privirile lor sunt aţintite tot înainte şi adună captivi ca nisipul de mulţi.

Tot poporul acesta vine numai ca să jăfuiască; privirile lui lacome caută înainte, şi strînge prinşi de război ca nisipul.

10 Î şi bate joc de regi şi-i ia în derâdere pe conducători. Râde de orice fortificaţie, căci îngrămădeşte pământ lângă ea şi o cucereşte.

Îşi bate joc de împăraţi, şi voivozii sînt o nimica pentru el, rîde de toate întăriturile, căci grămădeşte pămînt, şi le ia.

11 A poi trece ca vântul şi merge mai departe; el se face astfel vinovat, puterea lui fiindu-i dumnezeul. A doua plângere a profetului

Apoi aprinderea i se îndoieşte, întrece măsura şi se face vinovat, căci puterea lui o ia ca dumnezeu al lui!

12 – Oare nu eşti Tu din veşnicie, Doamne ? Dumnezeul meu, Sfântul meu, nu vom muri! Doamne, Tu l-ai rânduit pentru a face judecată! Stânca mea, Tu l-ai ridicat ca să pedepsească!

Doamne, nu eşti Tu din vecinicie, Dumnezeul meu, Sfîntul meu? Nu vom muri! Doamne, Tu ai ridicat pe poporul acesta ca să-Ţi împlineşti judecăţile Tale; Tu, Stînca mea, l-ai ridicat ca să dai prin el pedepsele Tale!

13 O chii Tăi sunt prea curaţi ca să se uite la rău; Tu nu poţi să priveşti asuprirea! De ce te uiţi la cei mişei şi taci când cel rău îl înghite pe cel mai drept decât el?

Ochii Tăi sînt aşa de curaţi că nu pot să vadă răul, şi nu poţi să priveşti nelegiuirea! Cum ai putea privi Tu pe cei mişei, şi să taci, cînd cel rău mănîncă pe cel mai neprihănit decît el?

14 L -ai făcut pe om asemenea peştilor mării, asemenea târâtoarei care nu are stăpân.

Vei face Tu omului ca peştilor mării, ca tîrîtoarei, care n'are stăpîn?

15 D uşmanul scoate fiecare peşte cu undiţa, îl adună cu mreaja lui, îl strânge în năvodul lui şi de aceea se bucură şi se veseleşte.

El îi scoate pe toţi cu undiţa, îi trage în mreaja sa, îi strînge în năvodul său. Deaceea se bucură şi se veseleşte.

16 D e aceea aduce el jertfe mrejei sale şi arde tămâie năvodului său! Datorită lor, partea lui este bogată şi mâncarea lui este din abundenţă!

De aceea aduce jertfe mrejei sale, aduce tămîie năvodului său; căci lor le datoreşte partea lui cea grasă şi bucatele lui gustoase!

17 V a continua el oare să-şi golească mreaja şi să omoare neamuri fără să cruţe nimic ?

Pentru aceasta îşi va goli el într'una mreaja, şi va înjunghia fără milă pe neamuri?