1 ه َذِهِ هِيَ الرِّسالَةُ الَّتِي أتَتْ إلَى حَبَقُّوقَ النَّبِيِّ. شَكْوَى حَبَقُّوق الأُولَى

Proorocia descoperită proorocului Habacuc.

2 ي ا اللهُ ، إلَى مَتَى أصرُخُ إلَيكَ فَلا تَستَجِيبُ؟ إلَى مَتَى أصْرُخُ إلَيكَ وَأقُولُ: «هُناكَ ظُلْمٌ!» وَأنتَ لا تُنقِذُ وَلا تُرِيحُ؟

Pînă cînd voi striga către Tine, Doamne, fără s'Asculţi? Pînă cînd mă voi tîngui Ţie, fără să dai ajutor?

3 ل ِماذا تُرِينِي شَرّاً وَضِيقاً؟ الخَرابُ وَالظُّلْمُ أمامْي، وَخِصامٌ وَمُشاجَراتٌ تَثُورُ.

Pentru ce mă laşi să văd nelegiuirea, şi Te uiţi la nedreptate? Asuprirea şi sîlnicia se fac supt ochii mei, se nasc certuri, şi se stîrneşte gîlceavă.

4 ل ِذا فَالشَّرِيعَةُ مُهمَلَةٌ، وَالعَدلُ لا يَسُودُ. وَالأحكامُ تَصدُرُ مُلتَوِيَةً، لِأنَّ الشِّرِّيرَ يُحِيطُ بِالبارِّ. جَوابُ الله

Deaceea legea este fără putere, şi dreptatea nu se vede, căci cel rău biruieşte pe cel neprihănit, de aceea se fac judecăţi nedrepte. -

5 « انظُرُوا بَينَ الأُمَمِ وَتَعَجَّبُوا! لانَّهُ سَيُعمَلُ عَمَلٌ فِي أيّامِكُمْ لَنْ تُصَدِّقُوهُ حَتَّى لَو اخبَرَكُمْ أحَدٌ!

Aruncaţi-vă ochii printre neamuri, şi priviţi, uimiţi-vă, şi îngroziţi-vă! Căci în zilele voastre voi face o lucrare, pe care n'aţi crede -o dacă v'ar povesti -o cineva!

6 ل ِأنَّنِي أُنْهِضُ البابِلِيِّينَ الأُمَّةَ اللَّئِيمَةَ المُندَفِعَةَ الَّتِي تَسِيرُ إلَى أطرافِ الأرْضِ لِتَمتَلِكَ مَساكِنَ لَيْسَتْ لَها.

Iată, voi ridica pe Haldei, popor turbat şi iute, care străbate întinderi mari de ţări, ca să pună mîna pe locuinţe cari nu sînt ale lui.

7 إ نَّها مُخِيفَةٌ وَمُرعِبَةٌ. وَمِقياسُ عَدالَتِها وَشَرَفِها يَتَغيَّرُ وَفْقاً لِمَصلَحَتِها.

El este grozav şi înfricoşat; numai din el însuş îi iese dreptul şi mărirea lui.

8 خ َيلُها أسرَعُ مِنَ النُّمُورِ وَأشرَسُ مِنْ ذِئابِ البَرِّيَّةِ، تَرْفَعُ حَوافِرَها حِينَ تَقفِزُ. تَأتِي مِنْ أرْضٍ بَعِيدَةٍ، وَتَطِيرُ كَالنُّسُورِ المُسرِعَةِ إلَى الأكلِ.

Caii lui sînt mai iuţi decît leoparzii, mai sprinteni decît lupii de seară, şi călăreţii lui înaintează în galop de departe, sboară ca vulturul care se repede asupra prăzii.

9 ج اءَتْ جَميعاً لِلعُنفِ. وَوُجُوهُها مُثَبَّتَةٌ نَحْوَ هَدَفِها، لِتَجْمَعَ أسْرَى بِعَدَدِ الرَّملِ.»

Tot poporul acesta vine numai ca să jăfuiască; privirile lui lacome caută înainte, şi strînge prinşi de război ca nisipul.

10 ت َستَهزِئُ بابِلُ بِالمُلُوكِ، وَتَسْخَرُ بِالقادَةِ. تَستَهِينُ بِكُلِّ مَدِينَةٍ مُحَصَّنَةٍ. وَتُحاصِرُها بِحَواجِزَ مِنَ التُّرابِ.

Îşi bate joc de împăraţi, şi voivozii sînt o nimica pentru el, rîde de toate întăriturile, căci grămădeşte pămînt, şi le ia.

11 ث ُمَّ يَتَغَيَّرُ اتِّجاهُها كَما يَتَغَيَّرُ اتِّجاهُ الرِّيحِ، وَتُغادِرُ. فَقُلْتُ فِي دَهشَتِي: «بابِلُ تَعتَبِرُ قُوَّتَها إلَهاً لَها!» شَكوَى حَبَقُّوقَ الثّانِيَة

Apoi aprinderea i se îndoieşte, întrece măsura şi se face vinovat, căci puterea lui o ia ca dumnezeu al lui!

12 أ لَسْتَ مَوجُوداً مُنذُ الأزَلِ؟ إلَهِي القُدُّوسُ، أنتَ لا تَمُوتُ. يا اللهُ ، هَلِ اختَرْتَ بابِلَ لِتَحقِيقِ عَدالَتِكَ؟ يا صَخرَتِي، هَلْ أسَّسْتَها لِتَأدِيبِ بَنِي إسْرائِيلَ؟

Doamne, nu eşti Tu din vecinicie, Dumnezeul meu, Sfîntul meu? Nu vom muri! Doamne, Tu ai ridicat pe poporul acesta ca să-Ţi împlineşti judecăţile Tale; Tu, Stînca mea, l-ai ridicat ca să dai prin el pedepsele Tale!

13 ع َيناكَ أطهَرُ مِنْ أنْ تَنظُرا إلَى الشَّرِّ، وَأنتَ لا تَرغَبُ فِي رُؤيَةِ الضِّيقِ. فَلِماذا تَتَسامَحُ مَعَ المُخادِعِينَ؟ لِماذا تَكُونُ صامِتاً حِينَ يَبتَلِعُ الشِّرِّيرُ مَنْ هُوَ أبَرُّ مِنْهُ؟

Ochii Tăi sînt aşa de curaţi că nu pot să vadă răul, şi nu poţi să priveşti nelegiuirea! Cum ai putea privi Tu pe cei mişei, şi să taci, cînd cel rău mănîncă pe cel mai neprihănit decît el?

14 ج َعَلْتَ النّاسَ كَسَمَكِ البَحْرِ، كَالمَخلُوقاتِ البَحرِيَّةِ الَّتِي لا قائِدَ لَها.

Vei face Tu omului ca peştilor mării, ca tîrîtoarei, care n'are stăpîn?

15 ت ُمسِكُ بابِلُ الجَمِيعَ بِصُنّارَةِ السَّمَكِ. وَتَسحَبُهُمْ بِشَبَكَتِها، وَتَجمَعُهُمْ إلَى مِصْيَدَتِها، وَتَفرَحُ بِذَلِكَ فَرَحاً كَبِيراً.

El îi scoate pe toţi cu undiţa, îi trage în mreaja sa, îi strînge în năvodul său. Deaceea se bucură şi se veseleşte.

16 ل ِذَلِكَ، تُقَدِّمُ ذَبِيحَةً لِشَبَكَتِها، وَتُحرِقُ بَخُوراً لِمِصيَدَتِها. لِأنَّ الفَضلَ يَعُودُ إلَى شِباكِها فِي نَصِيبِها الكَبِيرِ وَطَعامِها الدَّسِمِ.

De aceea aduce jertfe mrejei sale, aduce tămîie năvodului său; căci lor le datoreşte partea lui cea grasă şi bucatele lui gustoase!

17 ف َهَلْ سَتَستَمِرُّ فِي إفراغِ شَبَكَتِها وَفِي ِقَتلِ الأُمَمِ بِلا شَفَقَةٍ؟

Pentru aceasta îşi va goli el într'una mreaja, şi va înjunghia fără milă pe neamuri?