1 « حَقّاً هُناكَ مَنجَمٌ للِفِضَّةِ، وَمَكانٌ يُنَقُّونَ فِيهِ الذَّهَبَ.

Argintul are o mină de unde se scoate, şi aurul are un loc de unde este scos ca să fie curăţit.

2 ي ُؤخَذُ الحَدِيدُ مِنَ التُّرابِ، وَيُذابُ النُّحاسُ مِنَ الصَّخرِ.

Ferul se scoate din pămînt, şi piatra se topeşte ca să dea arama.

3 ي َضَعُ عُمّالُ المَناجِمِ حَدَّاً لِلظُلمَةِ، وَيُفَتَّشُونَ عَنِ المَعادِنِ النَّفِيسَةِ فِي أبعَدِ مَكانٍ، فِي العَتْمَةِ وَفِي أعْماقِ الظُّلمَةِ.

Omul pune capăt întunerecului, cercetează, pînă în ţinuturile cele mai adînci, pietrele ascunse în negura şi în umbra morţii.

4 ي َشُقُّونَ حُفرَةً فِي الأرْضِ بَعِيداً عَنْ مَساكِنِ النّاسِ، فِي أمكِنَةٍ لَمْ تَطأْها أقْدامٌ مُنذُ زَمَنٍ. يَتَدَلُّونَ عَلَى الحِبالِ بَعِيداً عَنِ البَشَرِ.

Sapă o fîntînă departe de locurile locuite; picioarele nu -i mai sînt de ajutor, stă atîrnat şi se clatină, departe de locuinţele omeneşti.

5 ي َخرُجُ الطَّعامُ مِنْ سَطْحِ الأرْضِ، أمّا تَحْتَ الأرْضِ، فَإنَّها تَتَقَلَّبُ كَما بِالنّارِ.

Pămîntul, de unde iese pînea, este răscolit în lăuntrul lui ca de foc,

6 ص ُخُورُها بُيُوتٌ للِياقُوتِ الأزرَقِ، وَتُرابُها يَحوِي ذَهَباً.

pietrele lui cuprind safir, şi în el se găseşte pulbere de aur.

7 ل ا يَعرِفُ الطَّرِيقَ إلَيها طَيرٌ كاسِرٌ، وَعَينُ الصَّقرِ لا تَراها.

Pasărea de pradă nu -i cunoaşte cărarea. Ochiul vulturului n'a zărit -o,

8 ل َمْ تَمشِ أشجَعُ المَخلُوقاتِ عَلَيها، وَلا مَرَّ عَلَيها أسَدٌ.

cele mai trufaşe dobitoace n'au călcat pe ea, şi leul n'a trecut niciodată pe ea.

9 ي َضرِبُ عامِلُ المَنجَمِ الصَّوّانَ، وَيَقلِبُ جِبالاً كامِلَةً مِنْ أساسِها.

Omul îşi pune mîna pe stînca de cremene, şi răstoarnă munţii din rădăcină.

10 ي َشُقُّ مَمَرّاتٍ فِي الصُّخُورِ، وَتَرَى عَيناهُ كُلَّ أنواعِ الحِجارَةِ الثَّمِينَةِ.

Sapă şanţuri în stînci, şi ochiul lui priveşte tot ce este de preţ în ele.

11 ي َسُدُّ مَنابِعَ الأنهارِ، وَيُخرِجُ المَخَبّأَ إلَى النُّورِ.

Opreşte curgerea apelor, şi scoate la lumină ce este ascuns.

12 « أمّا الحِكْمَةُ، فَأيْنَ يُعثَرُ عَلَيها؟ وَأينَ بَيْتُ الفَهْمِ؟

Dar înţelepciunea unde se găseşte? Unde este locuinţa priceperii?

13 ل ا يَعرِفُ الإنسانُ بَيتَ الحِكْمَةِ، فَهِيَ لَيْسَتْ فِي أرْضِ الأحياءِ.

Omul nu -i cunoaşte preţul, ea nu se găseşte în pămîntul celor vii.

14 ي َقُولُ المُحِيطُ العَمِيقُ: ‹لَيسَتْ فِي داخِلِي،› وَيَقُولُ البَحرُ: ‹لَيسَتْ مَعِي.›

Adîncul zice:, Nu este în mine`, şi marea zice:, Nu este la mine.`;

15 ل ا يَقدِرُ الذَّهَبُ الثَّمِينُ أنْ يَشتَرِيها، وَلا أيُّ مِقدارٍ مِنَ الفِضَّةِ أنْ يَبتاعَها.

Ea nu se dă în schimbul aurului curat, nu se cumpără cîntărindu-se cu argint;

16 ذ َهَبُ أُوفِيرَ لا يَشتَرِيها، وَلا الحِجارَةُ الثَّمِينَةُ مِثلَ الياقُوتِ الأزرَقِ.

nu se cîntăreşte pe aurul din Ofir, nici pe onixul cel scump, nici pe safir.

17 ل ا تُقارَنُ بِالذَّهَبِ أوِ الزُّجاجِ، وَلا تُبَدَّلُ بِآنِيَةِ الذَّهَبِ.

Nu se poate asemăna cu aurul, nici cu diamantul, nu se poate schimba cu un vas de aur ales.

18 ل ا يَستَحِقُّ المُرجانُ الثَّمِينُ وَالبِلَّوْرُ أنْ يُذكَرا مَعَها. الحِكْمَةُ أثمَنُ مِنَ الياقُوتِ وَالَّلآلِئِ.

Mărgeanul şi cristalul nu sînt nimic pe lîngă ea: înţelepciunea preţuieşte mai mult decît mărgăritarele.

19 و َلا تُقارَنُ مَعَها حِجارَةُ تُوبازِ الحَبَشَةِ، وَلا تُبَدَّلُ بِالذَّهَبِ النَقِيِّ.

Topazul din Etiopia nu este ca ea, şi aurul curat nu se cumpăneşte cu ea.

20 « أمّا الحِكْمَةُ، فَمِن أينَ تَأتِي؟ وَأينَ بَيْتُ الفَهْمِ؟

De unde vine atunci înţelepciunea? Unde este locuinţa priceperii?

21 ا لحِكْمَةُ مُخَبَّأةٌ عَنْ فَهْمِ كُلِّ حِيٍّ، وَمُخفاةٌ عَنِ الطُّيُورِ فِي السَّماءِ.

Este ascunsă de ochii tuturor celor vii, este ascunsă de păsările cerului.

22 ي َقُولُ «أبَدُّونُ» وَ «المَوتُ»: ‹سَمِعنا بِها بِآذانِنا فَقَطْ.›

Adîncul şi moartea zic:, Noi am auzit vorbindu-se de ea.`

23 « يَفهَمُ اللهُ طَرِيقَها، وَيَعرِفُ بَيتَها.

Dumnezeu îi ştie drumul, El îi cunoaşte locuinţa.

24 ف َهُوَ يَقدِرُ أنْ يَرَى إلَى أقاصِي الأرْضِ، وَيَعلَمُ كُلَّ ما يَجرِي تَحتَ السَّماءِ،

Căci El vede pînă la marginile pămîntului, zăreşte totul subt ceruri.

25 ع ِندَما حَدَّدَ وَزْنَ الرِّيحِ، وَقاسَ مِقدارَ المِياهِ فِي المُحِيطِ.

Cînd a rînduit greutatea vîntului, şi cînd a hotărît măsura apelor,

26 ع ِندَما وَضَعَ للِمَطَرِ قانُوناً، وَللِصَّواعِقِ مَساراً،

cînd a dat legi ploii, şi cînd a însemnat drumul fulgerului şi tunetului,

27 ر َأى الحِكْمَةَ وَقَدَّرَها، وَرَسَّخَها وَفَحَصَها.

atunci a văzut înţelepciunea şi a arătat -o, i -a pus temeliile şi a pus -o la încercare.

28 و َقالَ لِلإنسانِ: ‹إنَّ مَخافَةَ اللهِ هِيَ الحِكْمَةُ الحَقِيقِيَّةُ. وَالفَهْمُ هُوَ الابتِعادُ عَنِ الشَّرِّ.›»

Apoi a zis omului:, Iată, frica de Domnul, aceasta este înţelepciunea; depărtarea de rău, este pricepere.`