1 ي َقُولُ اللهُ: «يا شَعبَ إسْرائِيلُ، إنْ رَجِعْتَ إلَيَّ، إنْ أزَلتَ أصنامَكَ مِنْ أمامِيَ، إنْ كُنتَ لا تَذهَبُ خَلفَ آلِهَةٍ أُخْرَى،

Israele, de te vei întoarce, dacă te vei întoarce la Mine, zice Domnul, dacă vei scoate urîciunile tale dinaintea Mea, nu vei mai rătăci.

2 و َإنْ حَلَفْتَ بِاللهِ بِصِدقٍ وَعَدلٍ وَأمانَةٍ، حِينَئِذٍ، سَتَتَبارَكُ الأُمَمُ بِهِ، وَبِهِ سَيَفتَخِرُونَ.»

Dacă vei jura:, Viu este Domnul!` cu adevăr, cu neprihănire şi cu dreptate, atunci neamurile vor fi binecuvîntate în El, şi se vor făli cu El

3 ل أنَّ هَذا هُوَ ما يَقُولُهُ اللهُ لِرِجالِ يَهُوذا وَمَدينَةِ القُدْسِ: «احرُثُوا الأرْضَ غَيرَ المَحرُوثَةِ، وَلا تَبذُرُوا البُذُورَ بَينَ الأشواكِ.

Căci aşa vorbeşte Domnul către oamenii din Iuda şi din Ierusalim:, Desţeleniţi-vă un ogor nou, şi nu sămănaţi între spini!

4 ي ا رِجالَ يَهُوذا وَسُكّانَ مَدينَةِ القُدْسِ، اختِنُوا أنفُسَكُمْ للهِ ، وَأزِيلُوا غُرلَةَ قُلُوبِكُمْ. وَإنْ لَمْ تَفعَلُوا هَذا، فَسَيَأتِي غَضَبِي عَلَيكُمْ كَالنّارِ، وَسَيُحرِقُكُمْ، وَلَنْ يَكُونَ هُناكَ أحَدٌ لِيُطفِئَ النّارَ، لأنَّ أعمالَكُمْ شِرِّيرَةٌ جِدّاً.» كارِثَةٌ مِنَ الشَّمال

Tăiaţi-vă împrejur pentru Domnul, tăiaţi-vă împrejur inimile, oamenii lui Iuda şi locuitori ai Ierusalimului, ca nu cumva să izbucnească mînia Mea ca un foc, şi să se aprindă, fără să se poată stinge, din pricina răutăţii faptelor voastre!``

5 « أخبِرْ بِهَذا الكَلامِ فِي يَهُوذا، وَتَكَلَّمْ بِهِ فِي مَدينَةِ القُدْسِ لِتَسمَعَهُ. قُولُوا: ‹انفُخُوا بِالبُوقِ نادُوا بِصَوتٍ مُرتَفِعٍ. اجتَمِعُوا مَعاً، وَلْنَذهَبْ إلَى المُدُنِ الحَصِينَةِ.›

Daţi de ştire în Iuda, vestiţi la Ierusalim, şi spuneţi:, Sunaţi din trîmbiţă în ţară!`, Strigaţi în gura mare, şi ziceţi:, Strîngeţi-vă şi haidem în cetăţile întărite!``

6 ا رفَعُوا رايَةً لِتَحذِيرِ صِهْيَوْنَ مِنَ اقتِرابِ الضِّيقِ. اركُضُوا لِلاحتِماءِ، وَلا تُحاوِلُوا الوُقُوفَ. لأنِّي سَأجلِبُ شَرّاً، وَدَماراً عَظِيماً مِنَ الشَّمالِ.

un steag spre Sion, fugiţi şi nu vă opriţi! Căci dela miazănoapte aduc nenorocirea şi un mare prăpăd.

7 أ سَدٌ قامَ مِنْ عَرِينِهِ، وَمُهلِكُ الأُمَمِ بَدَأ حَملَتَهُ. صَعِدَ مِنْ بَيتِهِ لِيُدَمِّرَ أرْضَكِ. مُدُنُكِ سَتُصبِحُ أكوامَ خَرائِبٍ مَسكُونَةٍ.

Leul se aruncă din tufarul său, nimicitorul neamurilor a pornit, şi -a părăsit locul, ca să-ţi pustiiască ţara, să-ţi dărîme cetăţile, şi nimeni să nu mai locuiască în ele.

8 ف َالبِسِي ثِيابَ الحُزنِ، نُوحِي وَوَلوِلِي بِحُزنٍ، لأنَّ اللهَ ما زالَ غاضِباً عَلَينا.

De aceea, acoperiţi-vă cu saci, plîngeţi şi gemeţi; căci mînia aprinsă a Domnului nu se abate dela noi.

9 ي َقُولُ اللهُ: «فِي ذَلِكَ الوَقتِ، سَيَفقِدُ المَلِكُ وَقادَتُهُ شَجاعَتَهُمْ، وَالكَهَنَةُ سَيُصعَقُونَ، وَالأنبِياءُ سَيَندَهِشُونَ.»

ziua aceea, zice Domnul, împăratul şi căpeteniile îşi vor pierde inima, preoţii vor rămînea încremeniţi, şi proorocii uimiţi.

10 ف َقُلْتُ: «هَذا أمرٌ رَهِيبٌ أيُّها الرَّبُّ الإلَهُ. إنَّما قَدْ خَدَعتَ هَذا الشَّعبَ وَمَدينَةَ القُدْسِ بِقَولِكَ: ‹سيَكُونُ لَكُمْ خَيرٌ،› بَينَما السَّيفُ عَلَى حَناجِرِهِمْ!»

Eu am zis:, Ah! Doamne, Dumnezeule! Ai înşelat în adevăr pe poporul acesta şi Ierusalimul, cînd ai zis:, Veţi avea pace!` Şi totuş sabia le ameninţă viaţa.

11 ف ِي ذَلِكَ الوَقتِ، سَيُقالُ لِذَلِكَ الشَّعبِ وَلِلقُدسِ: «رِيحٌ لافِحَةٌ مِنَ الهِضابِ الجَرْداءِ سَتَأتِي عَلَى شَعبِيَ العَزِيزِ، لا لِلتَّشتِيتِ وَلا لِلتَّطهِيرِ.

În vremea aceea, se va zice poporului acestuia şi Ierusalimului:, Un vînt arzător suflă din locurile înalte ale pustiei pe drumul fiicei poporului Meu, nu ca să vînture nici ca să cureţe grîul.

12 ر ِيحٌ أشَدُّ مِنَ المُتَوَقَّعِ آتِيَةٌ. وَالآنَ، أنا سَأُعلِنُ دَينُونَتَهُمْ.»

Ci un vînt năpraznic vine de acolo pînă la Mine! Acum le voi rosti hotărîrea!`

13 س َيَرتَفِعُ العَدُوُّ كَالسَّحابِ، وَسَتَأتِي مَركَباتُهُ كَعاصِفَةٍ، وَخَيلُهُ أسرَعُ مِنَ النُّسُورِ. وَالشَّعْبُ يَقُولُ: «وَيلٌ لَنا! لأنَّنا خَرِبنا!»

Iată, nimicitorul înaintează ca norii; carăle lui sînt ca un vîrtej, caii lui sînt mai uşori decît vulturii.`, Vai de noi, căci sîntem prăpădiţi!` -

14 ي ا أهلَ القُدسِ، اغسِلُوا قُلُوبَكُمْ مِنَ الشَّرِّ، لِكَي تَخلُصُوا. إلَى مَتَى سَتَسكُنُ خُطَطُكُمْ وَأفْكارُكُمُ الشِّرِّيرَةُ فِي داخِلِكُمْ؟

Curăţeşte-ţi inima de rău, Ierusalime, ca să fii mîntuit! Pînă cînd vei păstra gînduri nelegiuite în inima ta?`

15 ا سمَعُوا هَذِهِ الرِّسالَةَ مِنْ أرْضِ دانَ، تُعلِنُ الدَّمارَ مِنْ أرْضِ أفْرايِمَ الجَبَلِيَّةِ:

Căci un glas care porneşte dela Dan şi vesteşte nenorocirea, o vesteşte dela muntele lui Efraim.

16 « ذَكِّرُوا الأُمَمَ، وَسَمِّعُوهُمْ هَذا عَنِ القُدْسِ: المُحاصِرُونَ آتُونَ مِنْ أرْضٍ بَعِيدَةٍ، مُزمِعُونَ عَلَى تَدمِيرِ مُدُنِ يَهُوذا.

Spuneţi lucrul acesta neamurilor, faceţi -l cunoscut Ierusalimului., Vin nişte împresurători dintr'o ţară depărtată, şi strigă împotriva cetăţilor lui Iuda.

17 ح اصَرُوها كَالحَرَسِ الَّذِينَ يَحرُسُونَ حَقلاً. لأنَّ مَدينَةَ القُدْسِ تَمَرَّدَتْ عَلَيَّ،» يَقُولُ اللهُ.

Ca cei ce păzesc un ogor, ei înconjoară Ierusalimul, căci s'a răzvrătit împotriva Mea, zice Domnul.` -

18 « هَذِا جاءَ عَلَيكِ بِسَبَبِ عاداتِكِ وَأعمالِكِ الشِّرِّيرَةِ. هَذا هُوَ سَبَبُ عِقابِكِ. وَهُوَ عِقابٌ مُرٌّ، قَدْ وَصَلَ إلَى أعْماقِ قَلبِكِ.» بُكاءُ إرْمِيا

Acesta este rodul căilor şi faptelor tale, este vina răutăţii tale, dacă este aşa de amar, şi te pătrunde pînă la inimă.`

19 أ شعُرُ بِالمَرَضِ الشَّدِيدِ، إنِّي أتَلَوَّى ألَماً، قَلبِي يَنكَسِرُ، وَهُوَ يَخفِقُ بِشِدَّةٍ. لا أستَطِيعُ تَهدِئَتَهُ. فَقَدْ سَمِعْتُ صَوتَ البُوقِ، وَصَيحَةَ الحَربِ.

Măruntaiele mele! Măruntaiele mele! Cum mă doare înlăuntrul inimii mele! Îmi bate inima, nu pot să tac! Căci auzi, suflete, sunetul trîmbiţei, şi strigătul de război.

20 ك ارِثَةٌ تَعقُبُ كارِثَةً، وَالأرْضُ كُلُّها مُدَمَّرَةٌ. فَجأةً سَتَخرُبُ خِيامِي، وَفِي لَحظَةٍ سَتَتَحَطَّمُ شُقَقُها.

Se vesteşte dărîmare peste dărîmare, căci toată ţara este pustiită; colibele îmi sînt pustiite deodată, şi corturile într'o clipă!

21 إ لَى مَتَى أرَى رايَةَ التَّحذِيرِ؟ إلَى مَتَى سَأسمَعُ صَوتَ البُوقِ داعِياً إلَى الحَربِ؟

Pînă cînd voi vedea steagul fîlfăind şi voi auzi sunetul trîmbiţei?`` -

22 و َيَقُولُ اللهُ: «شَعبِيَ أحْمَقُ، وَهُمْ لا يَعرِفُونَنِي. هُمْ بَنُونَ حَمقَى، وَلا يَفهَمُونَ شَيئاً. هُمْ حُكَماءُ وَماهِرُونَ فِي عَمَلِ الشَّرِّ، لَكِنَّهُمْ لا يَعرِفُونَ كَيفَ يَعمَلُونَ الخَيرَ.» الكارِثَةُ آتِيَة

Căci poporul Meu este nebun, nu Mă cunoaşte; sînt nişte copii fără minte şi lipsiţi de pricepere; sînt meşteri să facă răul, dar nu ştiu să facă binele.`` -

23 ن َظَرتُ إلَى الأرْضِ، وَإذا بِها فارِغَةٌ وَلا حَياةَ فِيها. وَنَظَرتُ إلَى السَّماءِ، فَلَمْ يَكُنْ هُناكَ نُورٌ.

Mă uit la pămînt, şi iată că este pustiu şi gol; mă uit la ceruri, şi lumina lor a pierit!

24 ن َظَرتُ إلَى الجِبالِ، فَإذا بِها تَهتَزُّ، وَكُلُّ التِّلالِ تَرتَجِفُ.

Mă uit la munţi, şi iată că sînt zguduiţi; şi toate dealurile se clatină!

25 ن َظَرتُ، فَلَمْ أجِدْ إنساناً، وَكُلُّ طُيُورِ السَّماءِ كانَتْ قَدْ هَرَبَتْ.

Mă uit, şi iată că nu este niciun om; şi toate păsările cerurilor au fugit!

26 ن َظَرتُ، وَإذا بِالأرْضِ الخَصبَةِ قَدْ صارَتْ قاحِلَةً. كُلُّ المُدُنِ قَدْ تَهَدَّمَتْ، بِسَبَبِ حُمُوِّ غَضَبِ اللهِ.

Mă uit, şi iată, Carmelul este un pustiu; şi toate cetăţile sale sînt nimicite înaintea Domnului, şi înaintea mîniei Lui aprinse!``

27 ل أنَّ هَذا هُوَ ما يَقُولُهُ اللهُ: «كُلُّ الأرْضِ سَتُخرَبُ، وَلَكِنِّي لَنْ أُدَمِّرَها تَماماً.

Căci aşa vorbeşte Domnul:, Toată ţara va fi pustiită; dar nu o voi nimici de tot.

28 ل أجلِ هَذا، تَبدُو السَّماءُ كَنائِحٍ يَكسُوهُ السَّوادُ. لأنِّي تَكَلَّمْتُ وَبَيَّنتُ هَدَفِي. لَمْ أتنازَلْ عَنْهُ وَلَنْ أتَراجَعَ.»

Din pricina aceasta, ţara este în jale, şi cerurile sus sînt întunecate; căci Eu am zis, am hotărît lucrul acesta, şi nu-Mi pare rău de el, nu Mă voi întoarce.` -

29 ع ِندَ سَماعِ صَوتِ الخُيُولِ وَرُماةِ السِّهامِ هَرَبَ سُكّانُ جَمِيعِ المُدُنِ. يَدخُلُونَ إلَى الغاباتِ هَرَباً مِنْ أعدائِهِمْ، وَيَصعَدُونَ إلَى الصُّخُورِ لِيَختَبِئُوا. كُلُّ المُدُنِ مَهجُورَةٌ، وَلا أحَدَ يَسكُنُ فِيها.

La vuietul călăreţilor şi arcaşilor, toate cetăţile fug; se ascund în păduri şi se suie pe stînci; toate cetăţile sînt părăsite, nu mai au locuitori.

30 أ نتِ خَرِبَةٌ، فَلِماذا تَلبَسِينَ ثِياباً حَمْراءَ أنِيقَةً؟ فَأنتِ تَرتَدِينَ زينَةً مِنْ ذَهَبٍ، وَتَضَعِينَ كُحلاً كَثِيراً حَولَ عَينَيكِ. تُجَمِّلِينَ نَفسَكِ مِنْ غَيرِ فائِدَةٍ، لأنَّ الَّذِينَ كانُوا يَشتَهُونَكِ رَفَضُوكِ، وَهُمُ الآنَ يَطلُبُونَ حَياتِكِ.

Şi tu, pustiito, ce vei face? Te vei îmbrăca în cîrmîz, te vei împodobi cu podoabe de aur, îţi vei sulimeni ochii; dar degeaba te vei înfrumuseţa: ibovnici tăi te dispreţuiesc, şi vor să-ţi ia viaţa.

31 ل أنِّي سَمِعْتُ صَوتَ امْرأةٍ تَتَلَوَّى مُتَألِّمَةً، وَأسمَعُ صَوتَ ألَمٍ شَدِيدٍ، كامرَأةٍ تَلِدُ بِكرَها. أسمَعُ صَوتَ العَزيزَةِ صِهْيَوْنَ، تَلهَثُ طَلَباً لِلَهَواءِ، وَتَمُدُّ يَدَيها طَلَباً لِلعَونِ وَهِيَ تَقُولُ: «وَيلٌ لِي، لأنِّي مُتعَبَةٌ جِدّاً وَلا أقدِرُ أنْ أهرُبَ مِنَ القَتَلَةِ.»

Căci Eu aud nişte ţipete ca ale unei femei în chinurile naşterii, ţipete de durere ca la cea dintîi facere. Este glasul fiicei Sionului, care suspină şi întinde mîinile, zicînd:, Nenorocita de mine! Mor din pricina ucigaşilor!``