1 و َتابَعَ أيُّوبُ كَلامَهُ فَقالَ:

Iov a luat din nou cuvîntul, a vorbit în pilde, şi a zis:

2 « أُقسِمُ بِاللهِ الحَيِّ، الَّذِي يَمنَعُنِي مِنْ أخذِ حَقِّي، وَيُمِرِّرُ حَياتِي،

Viu este Dumnezeu, care nu-mi dă dreptate! Viu este Cel Atotputernic, care îmi amărăşte viaţa,

3 أ نَّهُ ما دامَ فِيَّ نَفَسٌ، وَما دُامَتْ نَسَمَةُ اللهِ الَّتِي تُعطِينِي الحَياةَ فِي أنفِي،

că atîta vreme cît voi avea suflet, şi suflarea lui Dumnezeu va fi în nările mele,

4 ل َنْ تَقُولَ شَفَتايَ شَرّاً، وَلَنْ يَنطِقَ لِسانِي غِشّاً.

buzele mele nu vor rosti nimic nedrept, limba mea nu va spune nimic neadevărat.

5 ح اشا لِي أنْ أقُولَ إنَّكُمْ مُحِقُّونَ. فَلَنْ أتَخَلَّى عَنِ استِقامَتِي حَتَّى أمُوتَ.

Departe de mine gîndul să vă dau dreptate! Pînă la cea din urmă suflare îmi voi apăra nevinovăţia.

6 أ تَمَسَّكُ بِبَراءَتِي وَلا أتَخَلَّى عَنْها، وَضَمِيرِي لا يُوَبِّخُنِي عَلَى خَطِيَّةٍ.

Ţin să-mi scot dreptatea, şi nu voi slăbi; inima nu mă mustră pentru niciuna din zilele mele.

7 ل ِيُحْسَبْ عَدُوِّي فاعِلَ شَرٍّ، وَمَن يَقِفُ ضِدِّي مُنحَرِفاً.

Vrăjmaşul meu să fie ca cel rău, şi protivnicul meu ca cel nelegiuit!

8 ل أنَّهُ أيُّ رَجاءٍ للِمُرائِي، عِندَما يُدَمِّرُهُ اللهُ، وَيَنْزِعُ نَفْسَهُ؟

Ce nădejde -i mai rămîne celui nelegiuit; cînd îi taie Dumnezeu firul vieţii, cînd îi ia sufletul?

9 ه َلْ يَسمَعُ اللهُ صَرخَةَ استِغاثَتِهِ عِندَما يَأتِي عَلَيهِ ضِيقٌ؟

Îi ascultă Dumnezeu strigătele, cînd vine strîmtoarea peste el?

10 ه َلْ سَيُسَرُّ بِالقَدِيرِ؟ هَلْ سَيَدعُو اللهَ فِي كُلِّ حِينٍ؟

Este Cel Atotputernic desfătarea lui? Înalţă el în tot timpul rugăciuni lui Dumnezeu?

11 « سَأُعَلِّمُكُمْ عَنْ قُوَّةِ اللهِ. وَلَنْ أُخفِيَ أُمُورَ القَدِيرِ.

Vă voi învăţa căile lui Dumnezeu, nu vă voi ascunde planurile Celui Atotputernic.

12 ل َقَدْ رَأيتُمُوها جَمِيعاً، فَلِماذا تَقُولُونَ هَذِهِ الأشياءَ الغَبِيَّةَ؟

Dar voi le cunoaşteţi, şi sînteţi de acelaş gînd; pentruce dar vorbiţi aşa de prosteşte?

13 « هَذا هُوَ النَّصِيبُ الَّذِي قَسَمَهُ اللهُ للِشِّرِّيرِ، وَهَذا هُوَ المِيراثُ الَّذِي يَنالُهُ المُضطَهِدُونَ القُساةُ مِنَ القَدِيرِ:

Iată soarta pe care o păstrează Dumnezeu celui rău, moştenirea pe care o hotărăşte Cel Atotputernic celui nelegiuit.

14 ف َحَتَّى إنْ كَثُرَ أبناؤُهُ فَسَيُقتَلُونَ بِالسَّيفِ، وَذُرِيَّتُهُ تَجُوعُ، إذْ لَيْسَ لَها ما يَكْفِيها.

Dacă are mulţi fii, îi are pentru sabie, şi odraslele lui duc lipsă de pîne.

15 و َالباقُونَ يُدفَنُونَ بِسَبَبِ الوَباءِ، وَأرامِلُهُ لا يَنُحْنَ عَلَيهِ.

Ceice scapă din ai lui, sînt îngropaţi de ciumă, şi văduvele lor nu -i plîng.

16 إ نْ كَوَّمَ الشِّرِّيرُ المالَ كَالتُّرابِ، وَإنْ جَمَعَ الثِّيابَ كَأكوامٍ مِنَ الطِّينِ،

Dacă strînge argint ca ţărîna, dacă îngrămădeşte haine ca noroiul, -

17 ف َالأشرارُ يَجمَعُونَ، لَكِنَّ الصّالِحِينَ يَلبِسُونَها، وَالأبرِياءَ يَقتَسِمُونَ المالَ.

el le strînge, dar cel fără vină se îmbracă în ele, şi de argintul lui omul fără prihană are parte.

18 ب َنَى الشِّرِّيرُ بَيتَهُ كَخُيُوطِ العَنكَبُوتِ، وَكَكُوخٍ يَبنِيهِ حارِسٌ.

Casa lui este ca aceea pe care o zideşte molia, ca o colibă pe care şi -o face un străjer.

19 ي َضطَجِعُ لِيَنامَ وَهُوَ غَنِيٌّ، لَكِنَّهُ يَفتَحُ عَينَيهِ فَيَرَى أنَّ ثَروَتَهُ قَدْ طارَتْ.

Se culcă bogat, şi moare despoiat; deschide ochii, şi totul a pierit.

20 ك َمِياهِ الفَيَضاناتِ تَجْرِفُهُ الأهْوالُ، وَفِي اللَّيلِ تَخْطَفُهُ الرِّيحُ.

Îl apucă groaza ca nişte ape; şi noaptea, îl ia vîrtejul.

21 ت َرْفَعُهُ الرِّيحُ الشَّرقِيَّةُ فَيَذهَبُ، وَتَقتَلِعُهُ مِنْ بَيتِهِ.

Vîntul de răsărit îl ia, şi se duce; îl smulge cu putere din locuinţa lui.

22 ت َرمِي الرِّيحُ بِثِقَلِها عَلَيهِ بِلا شَفَقَةٍ، وَيَهْرُبُ هَرَباً مِنْ قُوَّتِها.

Dumnezeu aruncă fără milă săgeţi împotriva lui, şi cel rău ar vrea să fugă să scape de ele.

23 ت ُصَفِّقُ بَيَدَيها وَهُوَ يَركُضُ أمامَها، وَتُصَفِّرُ عَلَيهِ وَهُوَ يَهرُبُ مِنْ بَيتِهِ.»

Oamenii bat din palme la căderea lui, şi -l flueră la plecarea din locul lui.