1 ب َنَتِ الحِكْمَةُ بَيتَها، وَنَحَتَتْ أعمِدَتَها السَّبعَةَ.

Înţelepciunea şi -a zidit casa, şi -a tăiat cei şapte stîlpi.

2 ج َهَّزَتْ لَحْماً، وَمَزَجَتْ الخَمْرَ، وَأعَدَّتِ المائِدَةَ.

Şi -a junghiat vitele, şi -a amestecat vinul, şi -a pus masa.

3 أ رسَلَتْ خادِماتِها لِيُنادِينَ مِنْ أعلَى المَدِينَةِ،

Şi -a trimes slujnicele, şi strigă, de pe... vîrful înălţimilor cetăţii:

4 ت َقُولَ الحِكْمَةُ: «تَعالَ أيُّها الجاهِلُ!» وَتَقُولُ لِعَدِيمِ الفَهمِ:

Cine este prost, să vină încoace!`` Celor lipsiţi de pricepere le zice:

5 « تَعالَ وَكُلْ مِنْ طَعامِي وَاشرَبْ مِنْ نَبيذِي الَّذِي صَنَعْتُهُ.

Veniţi de mîncaţi din pînea mea, şi beţi din vinul pe care l-am amestecat!

6 ا ترُكُوا الجَهالَةَ وَاحيُوا، وَسِيرُوا فِي طَرِيقِ البَصِيرَةِ.»

Lăsaţi prostia, şi veţi trăi, şi umblaţi pe calea priceperii!``

7 م َنْ يُرشِدِ المُستَهزِئَ يَجلِبِ الإهانَةَ لِنَفسِهِ، وَمَنْ يُؤَدِّبِ الشِّرِّيرَ يَتَضَرَّرْ.

Celce mustră pe un batjocoritor îşi trage dispreţ, şi celce caută să îndrepte pe cel rău se alege cu ocară.

8 ل ا تُوَبِّخْ مُستَهزِئاً لِئَلّا يَكرَهَكَ، وَبِّخْ حَكِيماً فَيُحِبَّكَ.

Nu mustra pe cel batjocoritor, ca să nu te urască; mustră pe cel înţelept, şi el te va iubi!

9 ع َلِّمْ الحَكِيمَ فَيُصبِحَ أكثَرَ حِكمَةً، وَعَلِّمْ البارَّ فِيَزدادَ فِي المَعرِفَةِ.

Dă înţeleptului, şi se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel neprihănit, şi va învăţa şi mai mult!

10 أ وَّلُ الحِكْمَةِ أنْ تَخافَ اللهَ ، وَمَعرِفَةُ القُدُّوسِ فَهْمٌ.

Începutul înţelepciunii este frica de Domnul; şi ştiinţa sfinţilor, este priceperea.

11 ب ِواسِطَتِي تَزدادُ أيّامُكَ، وَتُضافُ سَنَواتٌ إلَى حَياتِكَ.

Prin mine ţi se vor înmulţi zilele, şi ţi se vor mări anii vieţii tale.

12 إ ذا أصبَحتَ حَكِيماً فَأنتَ حَكِيمٌ لِمَنفَعَةِ نَفسِكَ، وَإذا أصبَحْتَ مُستَهزِئاً فَإنَّكَ سَتَحْمِلُ نَتائِجَ اسْتِهْزائِكَ. دَعوَةُ الجَهل

Dacă eşti înţelept, pentru tine eşti înţelept; dacă eşti batjocoritor, tu singur vei suferi.

13 ا لمَرأةُ الجاهِلَةُ مُزعِجَةٌ ساذَجَةٌ، وَلا تَعرِفُ شَيئاً.

Nebunia este o femeie gălăgioasă, proastă şi care nu ştie nimic.

14 ت َجلِسُ عَلَى بابِ بَيتِها، عَلَى مَقعَدٍ فِي أعلَى مِنْطَقَةٍ فِي المَدِينَةِ،

Ea şade totuş la uşa casei sale, pe un scaun, pe înălţimile cetăţii,

15 و َتُنادِي عَلَى المارِّينَ فِي حالِ سَبِيلِهِمْ:

ca să strige la trecătorii, cari merg pe calea cea dreaptă:

16 « تَعالَوْا أيُّها الجُهّالُ،» وَتَقُولُ لِعَدِيمِي الفَهمِ:

Cine este prost, să vină aici!`` Iar celui fără minte îi zice:

17 « الماءُ المَسرُوقُ ألَذُّ، وَالخُبْزُ المَسرُوقُ أطيَبُ.»

Apele furate sînt dulci, şi pînea luată pe ascuns este plăcută!``

18 و َلَكِنَّ الجُهّالَ وَعَدِيمِي الفَهمِ لا يَعرِفُونَ أنَّ المَوتَ هُناكَ، وَأنَّ كُلَّ زُوّارِها سَيَذهَبُونَ إلَى المَوتِ.

El nu ştie că acolo sînt morţii, şi că oaspeţii ei sînt în văile locuinţei morţilor.