1 ه َذا ما أراهُ اللهُ لِي: سَلَّةً مِنْ ثِمارِ الصَّيفِ النّاضِجَةِ.

Domnul Dumnezeu mi -a trimes următoarea vedenie. Iată, era un coş cu poame coapte.

2 و َقالَ لِي: «يا عامُوسُ، ماذا تَرَى؟» فَقُلْتُ: «سَلَّةً مِنْ ثِمارِ الصَّيفِ النّاضِجَةِ.» حِينَئِذٍ، قالَ اللهُ لِي: «قَدْ أتَتْ نِهايَةُ شَعبِي إسْرائِيلَ، فَلَنْ أغفِرَ لَهُمْ.

El a zis:,, Ce vezi, Amos?`` Eu am răspuns:,, Un coş cu poame coapte.`` Şi Domnul mi -a zis:,, A venit sfîrşitul poporului Meu Israel; nu -l mai pot ierta!

3 و َسَتُصبِحُ الأغانِي فِي القَصرِ نُواحاً فِي ذَلِكَ اليَومِ، يَقُولُ الرَّبُّ الإلَهُ. فَسَتَكُونُ الأجسادُ المَيِّتَةُ كَثِيرَةً. سَوفَ تُلقَونَ إلَى كُلِّ مَكانٍ بِصَمتٍ.» الاهتِمامُ بالمال

În ziua aceea, cîntecele Templului se vor preface în gemete, zice Domnul Dumnezeu, pretutindeni vor arunca în tăcere o mulţime de trupuri moarte.``

4 ا ستَمِعُوا لِهَذا يا مَنْ تَدُوسُونَ عَلَى البائِسِينَ، الَّذِينَ تُدَمِّرُونَ المَساكِينِ فِي هَذِهِ الأرْضِ،

Ascultaţi lucrul acesta, voi cari mîncaţi pe cel lipsit, şi prăpădiţi pe cei nenorociţi din ţară!

5 ي ا مَنْ تَقُولُونَ: «مَتَى سَيَنتَهِي عِيدُ أوَّلِ الشَّهرِ، كَي نَعُودَ لِبَيعِ القَمحِ؟ وَمَتَى سَيَنتَهِي يَومُ السَّبتِ لِنَفتَحَ مَخازِنَ القَمحِ لِنبِيعَهُ؟ حِينَئِذٍ، سَنُقَلِّلُ حَجْمَ القُفَّةِ وَنَرفَعُ سِعْرَها. وَسَنَسْتَخْدِمُ مَكاييلَ مَغْشُوشَةً.

Voi, cari ziceţi:,, Cînd va trece luna nouă, ca să vindem grîul, şi Sabatul ca să deschidem grînarele, să micşorăm efa şi să mărim siclul, şi să strîmbăm cumpăna ca să înşelăm?

6 ح ِينَئِذٍ، سَنَشتَرِي المَساكِينَ بِالفِضَّةِ، وَالمُحتاجِينَ مُقابِلَ ثَمَنِ حِذائَينِ، وَسَنَبِيعُ القَمحَ الرَّدِيءَ.»

Apoi vom cumpăra pe cei nevoiaşi pe argint, şi pe sărac pe o păreche de încălţăminte, şi vom vinde codina în loc de grîu.`` -

7 أ قسَمَ اللهُ بِاسْمِهِ الَّذِي يَفخَرُ بِهِ يَعقُوبُ، وَقالَ: «لَنْ أنسَى أبَداً أيَّ عَمَلٍ مِنْ أعْمالِهِمِ الشِّرِّيرَةِ.

Domnul a jurat pe slava lui Iacov:,, Niciodată nu voi uita niciuna din faptele lor!

8 أ لَنْ تَهتَزَّ الأرْضُ بِسَبَبِ هَذا، وَيَنُوحَ كُلُّ مَنْ يَسكُنُ فِيها، وَتَرتَفِعَ كُلُّها كَنَهرِ النِّيلِ وَتَتَقَلَّبُ، ثُمَّ تَغُوصَ ثانِيةً كَنِيلِ مِصْرَ؟»

Nu se va cutremura ţara din pricina acestor mişelii, şi nu se vor jăli toţi locuitorii ei? Nu se va umfla toată ţara ca rîul, ridicîndu-se şi pogorîndu-se iarăş ca rîul Egiptului?

9 ي َقُولُ الرَّبُّ الإلَهُ: «فِي ذَلِكَ الوَقتِ، سَأجعَلُ الشَّمسَ تَغرُبُ فِي الظَّهِيرَةِ، وَسَأجعَلُ الأرْضَ مُظلِمَةً كَئِيبَةً،

În ziua aceea, zice Domnul Dumnezeu, voi face să asfinţească soarele la amiază, şi voi întuneca pămîntul ziua nămeaza mare.

10 و َسَأُحَوِّلُ أغانِيكُمْ إلَى أغانِيَ نَوحٍ. سَأضَعُ ثِيابَ حُزنٍ عَلَى أجْسادِكُمْ، وَسَأجلِبُ الصَّلَعَ عَلَى كُلِّ رَأسٍ. سَأجعَلُ نَوحَكُمْ كَنَوحٍ عَلَى ابنٍ وَحِيدٍ، وَأجعَلُ نِهايَتَها يَوماً مُرّاً.» الجُوعُ لِكَلِمَةِ الله

Vă voi preface sărbătorile în jale, şi toate cîntările în bociri pentru morţi, voi acoperi toate coapsele cu saci şi voi face toate capetele pleşuve; voi arunca ţara într'o jale ca pentru un singur fiu, şi sfîrşitul ei va fi ca o zi amară.``

11 ي َقُولُ الرَّبُّ الإلَهُ: «سَيَأتِي وَقتٌ حِينَ آتِي بِزَمَنِ جُوعٍ فِي الأرْضِ، لَيسَ جُوعاً لِلطَّعامِ، وَلا عَطَشاً لِلماءِ، لَكِنْ لِسَماعِ كَلامِ اللهِ.

Iată, vin zile, zice Domnul Dumnezeu, cînd voi trimete foamete în ţară, nu foamete de pîne, nici sete de apă, ci foame şi sete după auzirea cuvintelor Domnului.

12 س َيَجُولُونَ مِنَ البَحرِ إلَى البَحرِ، وَمِنَ الشَّمالِ إلَى الشَّرقِ. بَحثاً عَنْ كَلامِ اللهِ ، لَكِنَّهُمْ لَنْ يَجِدُوهُ.

Vor pribegi atunci dela o mare la alta, de la miază-noapte la răsărit, vor umbla istoviţi încoace şi încolo, ca să caute Cuvîntul Domnului, şi tot nu -l vor găsi.

13 ف ِي ذَلِكَ الوَقتِ، سَيَضعُفُ الفِتيانُ وَالفَتَياتُ الجَمِيلاتُ مِنَ العَطَشِ.

În ziua aceea se vor topi de sete fetele frumoase şi flăcăii.

14 و َالَّذِينَ يُقسِمُونَ بِإثمِ السّامِرَةِ وَيَقُولُونَ: ‹نُقْسِمُ بإلَهِكَ يا دانُ،› وَ‹نُقْسِمُ بِعِبادَةِ إلِهِ بِئرَ السَّبعِ،› سَيَسقُطُونَ وَلا يَقُومُونَ.»

Ei, cari jură acum pe păcatul Samariei, şi zic:, Pe Dumnezeul tău cel viu, Dane!` Şi:, Pe drumul Beer-Şebei!` Vor cădea, şi nu se vor mai scula.``