1 ث ُمَّ نَظَرتُ، فَإذا الحَمَلُ يَقِفُ عَلَى جَبَلِ صِهْيَوْنَ. وَيَقِفُ مَعَهُ المِئَةُ وَأربَعَةُ وَأربَعُونَ ألفاً الَّذِينَ كُتِبَ عَلَى جِباهِهِمُ اسْمُ الحَمَلِ وَاسْمُ أبِيهِ.

Apoi m'am uitat, şi iată că Mielul stătea pe muntele Sionului; şi împreună cu El stăteau o sută patruzeci şi patru de mii, cari aveau scris pe frunte Numele Său şi Numele Tatălui Său.

2 ث ُمَّ سَمِعْتُ صَوتاً مِنَ السَّماءِ كَهَدِيرِ شَلّالٍ عَظِيمٍ أوْ كَصَوتِ الرَّعدِ. الصَّوتُ الَّذِي سَمِعْتُهُ كانَ كَصَوتِ مُوسِيقَى العازِفِينَ عَلَى قِيثاراتِهِمْ.

Şi am auzit venind din cer un glas ca un vuiet de ape mari, ca vuietul unui tunet puternic; şi glasul, pe care l-am auzit, era ca al celorce cîntă cu alăuta, şi cîntau din alăutele lor.

3 ك انُوا يُرَنِّمُونَ تَرنِيمَةً جَدِيدَةً أمامَ العَرشِ وَأمامَ الكائِناتِ الحَيَّةِ الأربَعَةِ وَأمامَ الشُّيُوخِ، وَلَمْ يَستَطِعْ أحَدٌ أنْ يَتَعَلَّمَ التَّرنِيمَةَ إلّا المِئَةُ وَالأربَعَةُ وَأربَعُونَ ألفاً الَّذِينَ تَمَّ فِداؤهُمْ مِنَ العالَمِ.

Cîntau o cîntare nouă înaintea scaunului de domnie, înaintea celor patru făpturi vii şi înaintea bătrînilor. Şi nimeni nu putea să înveţe cîntarea, afară de cei o sută patruzeci şi patru de mii, cari fuseseră răscumpăraţi de pe pămînt.

4 و َهُمِ الَّذِينَ لَمْ يُنَجِّسُوا أنفُسَهُمْ مَعَ النِّساءِ، بَلْ كانُوا أتقِياءَ. وَهُمُ الَّذِينَ يَتبَعُونَ الحَمَلَ أينَما يَذهَبُ. تَمَّ فِداؤهُمْ مِنْ بَينِ بَقِيَّةِ البَشَرِ، لِيَكُونُوا باكُورَةَ الحَصادِ الَّتِي تُخَصَّصُ للهِ وَلِلحَمَلِ.

Ei nu s'au întinat cu femei, căci sînt verguri şi urmează pe Miel oriunde merge El. Au fost răscumpăraţi dintre oameni, ca cel dintîi rod pentru Dumnezeu şi pentru Miel.

5 ل َيسَ فِي لِسانِهِمْ كَذِبٌ، بَلْ هُمْ بِلا عَيبٍ. المَلائِكَةُ الثَّلاثَة

Şi în gura lor nu s'a găsit minciună, căci sînt fără vină înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu.

6 ث ُمَّ رَأيتُ مَلاكاً آخَرَ يَطِيرُ عالِياً فِي السَّماءِ. وَمَعَهُ رِسالَةُ بِشارَةٍ أبَدِيَّةٍ لِيُعلِنَها عَلَى الَّذينَ يَعِيشُونَ عَلَى الأرْضِ، مِنْ كُلِّ أُمَّةٍ وَعَشِيرَةٍ وَلُغَةٍ وَشَعبٍ.

Şi am văzut un alt înger care sbura prin mijlocul cerului, cu o Evanghelie vecinică, pentruca s'o vestească locuitorilor pămîntului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi ori cărui norod.

7 و َقالَ بِصَوتٍ عَظِيمٍ: «خافُوا اللهَ وَمَجِّدُوهُ، لِأنَّ وَقتَ الدَّينُونَةِ قَدْ جاءَ. اسجُدُوا لِمَنْ صَنَعَ السَّماءَ وَالأرْضَ وَالبَحرَ وَيَنابِيعَ المِياهِ.»

El zicea cu glas tare:,, Temeţi-vă de Dumnezeu, şi daţi -I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui; şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pămîntul, marea şi izvoarele apelor!``

8 ث ُمَّ تَبِعَهُ مَلاكٌ ثانٍ فَقالَ: «سَقَطَتْ بابِلُ العَظِيمَةُ، سَقَطَتْ! سَقَطَتْ جَمِيعُ الأُمَمِ مِنْ خَمرِ سَخَطِ اللهِ بِسَبَبِ زِناها.»

Apoi a urmat un alt înger, al doilea, şi a zis:,, A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul mîniei curviei ei!``

9 ث ُمَّ تَبِعَها مَلاكٌ ثالِثٌ لِيَقُولُ بِصَوتٍ عَظِيمٍ: «مَنْ يَسجُدُ لِلوَحشِ وَتِمثالِهِ، وَيَأخُذُ عَلامَةً عَلَى جَبهَتِهِ أوْ يَدِهِ،

Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi a zis cu glas tare:,, Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei, şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mînă,

10 ف َسَيَشرَبُ مِنْ خَمرِ سَخَطِ اللهِ المَصبُوبِ بِلا مَزجٍ فِي كَأْسِ غَضَبِهِ. سَيُعَذَّبُ ذَلِكَ الشَّخصُ بِالكِبرِيتِ المُشتَعِلِ بِحُضُورِ المَلائِكَةِ المُقَدَّسَينَ وَالحَمَلِ،

va bea şi el din vinul mîniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mîniei Lui; şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului.

11 و َسَيَتَصاعَدُ دُخانُ عَذابِهِمْ إلَى أبَدِ الآبِدِينَ. لَنْ يَرتاحَ مَنْ يَسجُدُ لِلوَحشِ وَلِتِمثالِهِ، وَمَنْ قَبِلَ عَلامَةَ اسْمِهِ، لا لَيلاً وَلا نَهاراً.»

Şi fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n'au odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei, şi oricine primeşte semnul numelui ei!

12 ه ُنا يُطلَبُ صَبرُ شَعبِ اللهِ الَّذِينَ يُحافِظُونَ عَلَى وَصايا اللهِ وَعَلَى إيمانِهِمْ بِيَسُوعَ.

Aici este răbdarea sfinţilor, cari păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.

13 ث ُمَّ سَمِعْتُ صَوتاً مِنَ السَّماءِ يَقُولُ: «اكتُبْ ما يَلِي: ‹هَنِيئاً لِلأمواتِ الَّذِينَ يَمُوتُونَ فِي الرَّبِّ مُنذُ الآنَ.›» وَيَقُولُ الرُّوحُ: «ذَلِكَ حَقٌّ. الآنَ يَرتاحُونَ مِنْ أتعابِهِمْ، لِأنَّ أعمالَهُمْ تَشهَدُ لَهُمْ.» الأرْضُ تُحصَد

Şi am auzit un glas din cer, care zicea:,, Scrie: Ferice de acum încolo de morţii, cari mor în Domnul!`` -,, Da``, zice Duhul;,, ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!``

14 ث ُمَّ نَظَرتُ، فَإذا بِسَحابَةٍ بَيضاءَ أمامِي، وَعَلَى السَّحابَةِ يَجلِسُ شِبهُ ابنِ إنسانٍ يَعلُو رَأسَهُ تاجٌ ذَهَبِيٌّ، وَفِي يَدِهِ مِنجَلٌ حادٌّ.

Apoi m'am uitat, şi iată un nor alb; şi pe nor şedea cineva care semăna cu un fiu al omului; pe cap avea o cunună de aur; iar în mînă, o secere ascuţită.

15 ث ُمَّ خَرَجَ مِنَ الهَيكَلِ مَلاكٌ آخَرٌ. نادَى بِصَوتٍ عالٍ لِلَّذِي يَجلِسُ عَلَى السَّحابَةِ: «هاتَ مِنجَلَكَ وَاجمَعِ الحَصادَ، فَإنَّ وَقتَ الحِصادِ قَدْ حانَ، وَالمَحصُولُ عَلَى الأرْضِ قَدْ نَضِجَ.»

Şi un alt înger a ieşit din Templu, şi striga cu glas tare Celuice şedea pe nor:,, Pune secerea Ta şi seceră: pentrucă a venit ceasul să seceri, şi secerişul pămîntului este copt.``

16 ف َلَوَّحَ الَّذِي يَجلِسُ عَلَى السَّحابَةِ بِمِنجَلِهِ فَوقَ الأرْضِ، فَحُصِدَتِ الأرْضُ.

Atunci Celce şedea pe nor, Şi -a aruncat secerea pe pămînt. Şi pămîntul a fost secerat.

17 ث ُمَّ خَرَجَ مِنَ الهَيكَلِ الَّذِي فِي السَّماءِ مَلاكٌ آخَرٌ، كانَ مَعَهُ أيضاً مِنجَلٌ حادٌّ.

Şi din Templul, care este în cer, a ieşit un alt înger, care avea şi el un cosor ascuţit.

18 و َخَرَجَ مِنَ المَذبَحِ مَلاكٌ آخَرٌ، لَهُ سَيطَرَةٌ عَلَى النّارِ. نادَى بِصَوتٍ عالٍ عَلَى المَلاكِ الَّذِي مَعَهُ المِنجَلُ الحادُّ: «هاتَ مِنجَلَكَ الحادَّ، وَاقطِفْ عَناقِيدَ العِنَبِ مِنْ كَرْمِ الأرْضِ، لِأنَّ العِنَبَ قَدْ نَضِجَ.»

Şi un alt înger, care avea stăpînire asupra focului, a ieşit din altar, şi a strigat cu glas tare către cel ce avea cosorul cel ascuţit:,, Pune cosorul tău cel ascuţit, şi culege strugurii viei pămîntului, căci strugurii ei sînt copţi.``

19 ف َلَوَّحَ المَلاكُ بِمِنجَلِهِ فَوقَ الأرْضِ وَقَطَفَ ثِمارَ كُرُومِ الأرْضِ، وَألقَى بِالعِنَبِ فِي مِعصَرَةِ خَمرِ سَخَطِ اللهِ العَظِيمِ.

Şi îngerul şi -a aruncat cosorul pe pămînt, a cules via pămîntului, şi a aruncat strugurii în teascul cel mare al mîniei lui Dumnezeu.

20 و َعُصِرَ العِنَبُ فِي مِعصَرَةِ الخَمرِ خارِجَ المَدِينَةِ، وَتَدفَّقَ الدَّمُ مِنْ مِعصَرَةِ الخَمرِ حَتَّى ارتَفَعَ إلَى رُؤُوسِ الخَيلِ، وَامتَدَّ إلَى مَسافَةِ نَحوَ مِئَتَي مِيلٍ.

Şi teascul a fost călcat în picioare afară din cetate; şi din teasc a ieşit sînge, pînă la zăbalele cailor, pe o întindere de o mie şase sute de stadii.