1 ل َقَدْ أعطانا اللهُ هَذِهِ الخِدمَةَ بِسَبَبِ رَحمَتِهِ، وَلِهَذا لا نَستَسلِمُ أبَداً.

Deaceea, fiindcă avem slujba aceasta, după îndurarea pe care am căpătat -o, noi nu cădem de oboseală.

2 ب َلْ تَخَلَّيْنا عَنْ كُلِّ ما يُخفِيهِ الآخَرُونَ بِسَبَبِ الخَجَلِ. وَنَحنُ لا نَخدَعُ أحَداً وَلا نُشَوِّهُ رِسالَةَ اللهِ. لَكِنَّنا نُقَدِّمُ الحَقَّ صَرِيحاً مُظهِرِينَ إخلاصَنا أمامَ اللهِ، وَأمامَ ضَمِيرِ كُلِّ إنسانٍ.

Ca unii, cari am lepădat meşteşugirile ruşinoase şi ascunse, nu umblăm cu vicleşug şi nu stricăm Cuvîntul lui Dumnezeu. Ci, prin arătarea adevărului, ne facem vrednici să fim primiţi de orice cuget omenesc, înaintea lui Dumnezeu.

3 و َإذا كانَتِ البِشارَةُ الَّتِي نُذِيعُها مَخفِيَّةً، فَإنَّما هِيَ كَذَلِكَ لِلَّذِينَ هُمْ فِي طَرِيقِ الهَلاكِ.

Şi dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce sînt pe calea pierzării,

4 ف َقَدْ أعمَى إلَهُ هَذا العالَمِ أذهانَ غَيرِ المُؤمِنِينَ لِئَلّا يَرَوا نُورَ هَذِهِ البِشارَةِ عَنْ مَجدِ المَسِيحِ، الَّذِي هُوَ صُورَةُ اللهِ.

a căror minte necredincioasă a orbit -o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.

5 ف َنَحنُ لا نُبَشِّرُ بِأنفُسِنا، بَلْ بِالمَسِيحِ يَسُوعَ رَبّاً. أمّا نَحنُ فَنَقُولُ إنَّنا خُدّامٌ لَكُمْ مِنْ أجلِ يَسُوعَ.

Căci noi nu ne propovăduim pe noi înşine, ci pe Domnul Hristos Isus. Noi sîntem robii voştri, pentru Isus.

6 ل ِأنَّ اللهَ الَّذِي قالَ: «سَيُشرِقُ نُورٌ مِنَ الظُّلمَةِ.» هُوَ الَّذِي أشرَقَ فِي قُلُوبِنا بِنُورِ مَعرِفَةِ مَجدِ اللهِ الظّاهِرِ فِي وَجهِ يَسُوعَ المَسِيحِ.

Căci Dumnezeu, care a zis:,, Să lumineze lumina din întunerec``, ne -a luminat inimile, pentruca să facem să strălucească lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos.

7 ل َكِنَّنا نَحتَفِظُ بِهَذا الكَنزِ فِي أوانٍ مِنْ فَخّارٍ، لِكَي يَتَّضِحَ أنَّ تِلكَ القُوَّةَ غَيرَ العادِيَّةِ لَيسَتْ مِنّا، بَلْ مِنَ اللهِ.

Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut, pentruca această putere nemai pomenită să fie dela Dumnezeu şi nu dela noi.

8 ف َنَحنُ نَتَعَرَّضُ لِلضَّغطِ مِنْ كُلِّ ناحِيَةٍ، دُونَ أنْ نُسحَقَ. نَتَحَيَّرُ دُونَ أنْ نَيأسَ.

Sîntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strîmtoare; în grea cumpănă, dar nu desnădăjduiţi;

9 ن ُضطَهَدُ، دُونَ أنْ نُتْرَكَ. نُطرَحُ أرْضاً، دُونَ أنْ نُقتَلَ.

prigoniţi, dar nu părăsiţi; trîntiţi jos, dar nu omorîţi.

10 و َهَكَذا نَحنُ نَختَبِرُ فِي أجسادِنا باستِمرارٍ مَوتَ يَسُوعَ، لِكَي تَظهَرَ حَياةُ يَسُوعَ أيضاً فِي أجسادِنا.

Purtăm întotdeauna cu noi, în trupul nostru, omorîrea Domnului Isus, pentruca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru.

11 ف َنَحنُ الأحياءَ نُسَلَّمُ دائِماً إلَى المَوتِ مِنْ أجلِ يَسُوعَ، لِكَي تَظهَرَ حَياةُ يَسُوعَ فِي أجسادِنا الفانِيَةِ.

Căci noi cei vii, totdeauna sîntem daţi la moarte din pricina lui Isus, pentruca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru muritor.

12 و َهَكَذا يَعمَلُ المَوتُ فِينا، لَكِنَّ الحَياةَ تَعمَلُ فِيكُمْ.

Astfel că, în noi lucrează moartea, iar în voi viaţa.

13 ل َكِنَّنا نُطَبِّقُ مَفهُومَ الإيمانِ نَفسَهُ الَّذِي يُشِيرُ إلَيهِ الكِتابُ: «آمَنتُ، وَلِهَذا تَكَلَّمْتُ.» فَإنَّنا نَحنُ أيضاً نُؤمِنُ، وَلِهَذا نَتَكَلَّمُ.

Însă fiindcă avem acelaş duh de credinţă, potrivit cu ceea ce este scris:,, Am crezut, de aceea am vorbit!`` şi noi credem, şi de aceea vorbim.

14 ف َنَحنُ نَعلَمُ أنَّ الَّذِي أقامَ الرَّبَّ يَسُوعَ مِنَ المَوتِ، سَيُقِيمُنا نَحْنُ أيضاً كَما أقامَهُ. وَسَيَجعَلُنا نَقِفُ مَعاً، نَحنُ وَأنتُمْ، فِي حَضرَتِهِ.

Şi ştim că Cel ce a înviat pe Domnul Isus, ne va învia şi pe noi împreună cu Isus, şi ne va face să ne înfăţişăm împreună cu voi.

15 ف َكُلُّ هَذِهِ الأشياءِ تَتِمُّ مِنْ أجلِكُمْ، لِكَي تَصِلَ نِعمَةُ اللهِ إلَى المَزيدِ مِنَ النّاسِ، حَتَّى يَفِيضَ الشُّكرُ وَيَتَمَجَّدَ اللهُ. الحَياةُ بِالإيمان

Căci toate aceste lucruri se petrec în folosul vostru, pentruca harul mare, căpătat prin mulţi, să facă să sporească mulţămirile spre slava lui Dumnezeu.

16 ل ِذَلِكَ نَحنُ لا نَستَسلِمُ. بَلْ حَتَّى لَو كانَتْ أجسادُنا المادِّيَّةُ تَقتَرِبُ مِنْ فَنائِها، إلّا أنَّ كَيانَنا الدّاخِلِيَّ يَتَجَدَّدُ يَوماً بَعدَ يَومٍ.

De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuş omul nostru din lăuntru se înoieşte din zi în zi.

17 ف َضِيقَتُنا المُؤَقَّتَةُ الخَفِيفَةُ تُنتِجُ لَنا مَجداً أبَدِيّاً يَفُوقُ تِلكَ الضِّيقَةَ بِشَكلٍ كَبِيرٍ.

Căci întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate vecinică de slavă.

18 و َنَحنُ لا نُرَكِّزُ عَلَى ما يُرَى، بَلْ عَلَى ما لا يُرَى. فَما يُرَى مُؤَقَّتٌ، أمّا ما لا يُرَى فَأبَدِيٌّ.

Pentrucă noi nu ne uităm la lucrurile cari se văd, ci la cele ce nu se văd; căci lucrurile cari se văd, sînt trecătoare, pe cînd cele ce nu se văd, sînt vecinice.