1 ا نظُرُوا إلَينا كَخُدّامٍ لِلمَسِيحِ مُؤتَمَنِينَ عَلَى أسرارِ اللهِ.

Iată cum trebuie să fim priviţi noi: ca nişte slujitori ai lui Hristos, şi ca nişte ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu.

2 و َيُفتَرَضُ أنْ يَكُونَ المُؤتَمَنُونَ عَلَى مَسؤُولِيَّةٍ، جَدِيرِينَ بِالثِّقَةِ.

Încolo, ce se cere dela ispravnici, este ca fiecare să fie găsit credincios în lucrul încredinţat lui.

3 ل َكِنِّي لا أهتَمُّ أدنَى اهتِمامٍ إنْ كُنتُمْ تَحكُمُونَ أنتُمْ أوْ أيَّةُ مَحكَمَةٍ بَشَرِيَّةٍ عَلَيَّ، بَلْ إنِّي لا أحكُمُ عَلَى نَفسِي أيضاً.

Cît despre mine, prea puţin îmi pasă dacă sînt judecat de voi sau de un scaun omenesc de judecată. Ba încă, nici eu însumi nu mă mai judec pe mine.

4 ف َضَمِيرِي مُرتاحٌ، وَلَكِنْ لَيسَ هَذا هُوَ ما يُبَرِّرَنِي، بَلِ الرَّبُّ هُوَ الَّذِي يَحكُمُ عَلَيَّ.

Căci n'am nimic împotriva mea; totuş nu pentru aceasta sînt socotit neprihănit: Cel ce mă judecă, este Domnul.

5 ف َلا تَحكُمُوا فِي أيَّةِ مَسألَةٍ قَبلَ الأوانِ، أيْ قَبلَ أنْ يَأتِيَ الرَّبُّ الَّذِي سَيُنِيرُ الأشياءَ الَّتِي تَستُرُها الظُّلمَةُ، وَسَيَكشِفُ دَوافِعَ القُلُوبِ. فِي ذَلِكَ الوَقتِ، سَيَكُونُ المَدحُ لِكُلِّ واحِدٍ مِنَ اللهِ نَفسِهِ.

De aceea să nu judecaţi nimic înainte de vreme, pînă va veni Domnul, care va scoate la lumină lucrurile ascunse în întunerec, şi va descoperi gîndurile inimilor. Atunci, fiecare îşi va căpăta lauda dela Dumnezeu.

6 أ يُّها الإخوَةُ، لَقَدْ قُلْتُ هَذِهِ الأُمُورَ عَنْ أبُلُّوسَ وَعَنِّي لِفائِدَتِكُمْ، لِكَي تَتَعَلَّمُوا مِنْ مِثالِنا مَعنَى القَولِ: «لا تَتَجاوَزوا ما هُوَ مَكتُوبٌ.» فَلا تَنتَفِخُوا بِالكِبرِياءِ، مُتَحَيِّزِينَ وَمُتَحَزِّبِينَ أحَدُكُمْ ضِدَّ الآخَرِ.

Fraţilor, pentru voi am spus aceste lucruri, în icoană de vorbire, cu privire la mine şi la Apolo, ca prin noi înşine, să învăţaţi să nu treceţi peste,, ce este scris``: şi nici unul din voi să nu se fălească de loc cu unul împotriva celuilalt.

7 ف َمَنْ ذا الَّذِي يَقُولُ إنَّكَ أفضَلُ مِنَ الآخَرِينَ؟ وَما الَّذِي تَملُكُهُ وَلَمْ يُعطَ لَكَ؟ وَمادامَ كُلُّ شَيءٍ تَملِكُهُ قَدْ أُعطِيَ لَكَ، فَلِماذا تَتَباهَى وَكَأنَّهُ لَمْ يُعطَ لَكَ؟

Căci cine te face deosebit? Ce lucru ai, pe care să nu -l fi primit? Şi dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca şi cum nu l-ai fi primit?

8 أ نتُمْ تَظُنُّونَ أنَّ لَدَيكُمُ الآنَ كُلَّ ما يَلزَمُكُمْ. تَظُنُّونَ أنَّكُمْ صِرتُمْ أغنِياءَ، وَأنَّكُمْ صِرتُمْ مُلُوكاً مِنْ دُونِنا. وَيا لَيتَكُمْ كُنتُمْ مُلُوكاً حَقّاً، لِكَي نَكُونَ مُلُوكاً مَعَكُمْ!

O, iată-vă sătui! Iată-vă ajunşi bogaţi! Iată-vă împărăţind fără noi! Şi măcar de aţi împărăţi cu adevărat ca să putem împărăţi şi noi împreună cu voi!

9 ل َكِنْ يَبدُو لِي أنَّ اللهَ يَضَعُنا نَحنُ الرُّسُلَ فِي آخِرِ الصَّفِّ، كَما يُوضَعُ المَحكُومُونَ بِالمَوْتِ، حَتَّى إنَّنا أصبَحنا فُرجَةً لِلعالَمِ كُلِّهِ، لِلنّاسِ وَالمَلائِكَةِ.

Căci parcă Dumnezeu a făcut din noi, apostolii, oamenii cei mai de pe urmă, nişte osîndiţi la moarte; fiindcă am ajuns o privelişte pentru lume, îngeri şi oameni.

10 ف َنَحنُ حَمقَى مِنْ أجلِ المَسِيحِ، أمّا أنتُمْ فَحُكَماءُ فِي المَسِيحِ! نَحنُ ضُعَفاءُ، أمّا أنتُمْ فَأقوِياءُ! نَحنُ مُحتَقَرُونَ، أمّا أنتُمْ فَمُكَرَّمُونَ!

Noi sîntem nebuni pentru Hristos: voi, înţelepţi în Hristos! Noi, slabi: voi, tari! Voi, puşi în cinste: noi, dispreţuiţi!

11 و َنَحنُ حَتَّى هَذِهِ اللَّحظَةِ نَجُوعُ وَنَعطَشُ وَنَعرَى، وَنُعامَلُ بِخُشُونَةٍ، وَلا نَجِدُ بَيتاً نَستَقِرُّ فِيهِ.

Pînă în clipa aceasta suferim de foame şi de sete, sîntem goi, chinuiţi, umblăm din loc în loc,

12 ن َتعَبُ عامِلِينَ بِأيدِينا. يُعَيِّرُنا النّاسُ فَنُبارِكُهُمْ، وَيُسِيئُونَ إلَينا فَنَحتَمِلُهُمْ،

ne ostenim şi lucrăm cu mînile noastre; cînd sîntem ocărîţi, binecuvîntăm; cînd sîntem prigoniţi, răbdăm;

13 و َيَذِمُّونَنا فَنُجاوِبُهُمْ بِلُطفٍ. صِرنا نِفايَةَ العالَمِ، حُثالَةَ الأرْضِ حَتَّى هَذِهِ اللَّحظَةِ.

cînd sîntem vorbiţi de rău, ne rugăm. Pînă în ziua de azi am ajuns ca gunoiul lumii acesteia, ca lepădătura tuturor.

14 و َأنا لا أقُولُ هَذا بِغَرَضِ تَخجِيلِكُمْ. بَلْ أقُولُ عَلَى سَبِيلِ النَّصِيحَةِ لَكُمْ، يا أبنائِي الأحِبّاءَ.

Nu vă scriu aceste lucruri, ca să vă fac ruşine; ci ca să vă sfătuiesc ca pe nişte copii prea iubiţi ai mei.

15 ف َحَتَّى لَوْ كانَ لَكُمْ آلافُ الأوصِياءِ فِي المَسِيحِ، فَلَيسَ لَكُمْ آباءٌ كَثِيرُونَ فِي الإيمانِ. فَقَدْ صِرتُ أباً لَكُمْ فِي المَسِيحِ يَسُوعَ بِواسِطَةِ البِشارَةِ.

Căci chiar dacă aţi avea zece mii de învăţători în Hristos, totuş n'aveţi mai mulţi părinţi; pentrucă eu v'am născut în Hristos Isus, prin Evanghelie.

16 ف َأطلُبُ إلَيكُمْ أنْ تَتَمَثَّلُوا بِي.

Deaceea vă rog să călcaţi pe urmele mele.

17 و َهَذا هُوَ ما دَعانِي إلَى إرسالِ تِيمُوثاوُسَ إلَيكُمْ، وَهُوَ ابنِي العَزِيزُ وَالوَفِيُّ فِي الرَّبِّ. وَهُوَ سَيُذَكِّرُكُمْ بِالمَبادِئِ الَّتِي أسِيرُ عَلَيها فِي حَياةِ الإيمانِ بِالمَسِيحِ يَسُوعَ. وَهِيَ المَبادِئُ الَّتِي أُعَلِّمُها لِكُلِّ الكَنائِسِ فِي كُلِّ مَكانٍ.

Pentru aceasta v'am trimes pe Timotei, care este copilul meu prea iubit şi credincios în Domnul. El vă va aduce aminte de felul meu de purtare în Hristos şi de felul cum învăţ eu pe oameni pretutindeni în toate Bisericile.

18 ل َكِنَّ أُناساً مِنكُمْ قَدِ انتَفَخُوا بِالكِبرِياءِ ظانِّينَ أنِّي لَنْ آتِيَ إلَيكُمْ.

Unii s'au îngîmfat, şi şi-au închipuit că n'am să mai vin la voi.

19 غ َيرَ أنِّي سَآتِي قَرِيباً إنْ شاءَ الرَّبُّ. وَعِندَئِذٍ سَأتَحَقَّقُ، لا مِنْ كَلامِ المُنتَفِخِينَ بِالكِبرِياءِ، بَلْ مِنْ قُوَّتِهِمُ المَزعُومَةِ.

Dar dacă va voi Domnul, voi veni în curînd la voi, şi atunci voi vedea nu vorbele, ci puterea celorce s'au îngîmfat.

20 ف َمَلَكُوتُ اللهِ لَيسَ مَلَكُوتَ كَلامٍ بَلِيغٍ بَلْ قُوَّةٍ.

Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu stă în vorbe, ci în putere.

21 ف َماذا تُرِيدُونَ؟ أتُرِيدُونَ أنْ آتِيكُمْ بِعَصا التَّأدِيبِ، أمْ بِالمَحَبَّةِ وَرُوحِ اللُّطفِ؟

Ce voiţi? Să vin la voi cu nuiaua, sau cu dragoste şi cu duhul blîndeţei?