1 ل ا يُزعْجْكَ الأشْرارُ. وَلا تَحسِدْ مَنْ يَقتَرِفُونَ الآثامَ.

(Un psalm al lui David.) Nu te mînia pe cei răi, şi nu te uita cu jind la ceice fac răul;

2 ل ِأنَّهُمْ سَرْعانَ ما يُذَلُّونَ وَيَمُوتُونَ، يَذْبُلُونَ مِثلَ الحَشائِشِ الَّتِي تَنمُو فِي الحُقُولِ.

căci sînt cosiţi iute ca iarba, şi se vestejesc ca verdeaţa.

3 ع َلَى اللهِ اتَّكِلْ، وَافْعَلِ الخَيرَ. وَسَتَسكُنُ أرْضَكَ وَتَنْعُمُ بِالأمانِ.

Încrede-te în Domnul, şi fă binele; locuieşte în ţară, şi umblă în credincioşie.

4 ت َلَذَّذْ بِاللهِ ، وَسَيُعطِيكَ مُشْتَهَياتِ قَلْبِكَ.

Domnul să-ţi fie desfătarea, şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima.

5 س َلِّمْ للهِ حَياتَكَ، وَاتَّكِلْ عَلَيهِ، وَهُوَ سَيَعْمَلُ.

Încredinţează-ţi soarta în mîna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra,

6 س َيَجْعَلُ صَلاحَكَ يُشْرِقُ كَالضِّياءِ، وَعَدلَكَ كَشَمْسِ الظَّهِيرَةِ.

El va face să strălucească dreptatea ta ca lumina, şi dreptul tău ca soarele la amează.

7 ا ثبُتْ فِي حَضرَةِ اللهَ ، وَانتَظِرْهُ بِصَبرٍ. وَلا تَقلَقْ إذا نَجَحَتْ خُطَطُ ذَوِي المَكائِدِ الشِّرِّيرَةِ.

Taci înaintea Domnului, şi nădăjduieşte în El. Nu te mînia pe cel ce izbuteşte în umbletele lui, pe omul, care îşi vede împlinirea planurilor lui rele.

8 ل ا تَنزَعِجْ وَلا تَغْضَبْ! وَلا تَغْتَظْ فَتَنْدَفِعَ إلَى الشَّرِّ.

Lasă mînia, părăseşte iuţimea; nu te supăra, căci supărarea duce numai la rău.

9 ل ِأنَّ الأشْرارَ سَيَهلِكُونَ، أمّا الَّذِينَ يَنتَظِرُونَ اللهَ ، فَسَيَمْتَلِكُونَ الأرْضَ.

Fiindcă cei răi vor fi nimiciţi, iar cei ce nădăjduiesc în Domnul vor stăpîni ţara.

10 ب َعْدَ وَقْتٍ قَلِيلٍ، يَمضِي الشِّرِّيرُ. تُفَتِّشُ عَنْهُ طَوِيلا، فَلا تَجِدُهُ!

Încă puţină vreme, şi cel rău nu va mai fi; te vei uita la locul unde era, şi nu va mai fi.

11 أ مّا الوُدَعاءُ فَسَيَمْتَلِكُونَ الأرْضَ، وَيَتَمَتَّعُونَ بِسَلامٍ وَخَيرٍ.

Cei blînzi moştenesc ţara, şi au belşug de pace.

12 ا لأشْرارُ يَكِيدُونَ دَوْماً لِلصّالِحِينَ، وَيُظهِرُونَ بُغضَهُمْ لَهُمْ.

Cel rău face la planuri împotriva celui neprihănit, şi scrîşneşte din dinţi împotriva lui.

13 ل َكِنَّ اللهَ يَسْخَرُ مِنْهُمْ! لِأنَّهُ يَعْرِفُ أنَّ يَوْمَهُمْ آتٍ!

Domnul rîde de cel rău, căci vede că -i vine şi lui ziua.

14 ي َستَلُّ الأشْرارُ سُيُوفَهُمْ وَيَمُدُّونَ أقواسَهُمْ. لِقَتلِ المَساكِينِ وَذَبْحِ الصّالِحِينَ المُستَقِيمِينَ.

Cei răi trag sabia şi îşi încordează arcul, ca să doboare pe cel nenorocit şi sărac, ca să junghie pe cei cu inima neprihănită.

15 ل َكِنَّ سُيُوفَهُمْ سَتَختَرِقُ قُلُوبَهُمْ، وَأقواسَهُمْ سَتَنكَسِرُ.

Dar sabia lor intră în însăş inima lor, şi li se sfărîmă arcurile.

16 ا لقَلِيلُ الَّذِي يَملِكُهُ البارُّ خَيرٌ مِنَ الثَّروَةِ العَظِيمَةِ الَّتِي يُكَدِّسُها الأشْرارُ.

Mai mult face puţinul celui neprihănit, decît belşugul multor răi.

17 ل ِأنَّ قُوَّةَ الأشْرارِ سَتُكْسَرُ، أمّا الصّالِحُونَ، فَاللهُ يَعتَنِي بِهِمْ.

Căci braţele celui rău vor fi zdrobite, dar Domnul sprijineşte pe cei neprihăniţi.

18 ا للهُ يَعلَمُ مَنْ هُمُ الطّاهِرُونَ، وَثَوابُهُمْ يَدُومُ إلَى الأبَدِ!

Domnul cunoaşte zilele oamenilor cinstiţi; şi moştenirea lor ţine pe vecie.

19 ف ِي الأزمِنَةِ العَصِيبَةِ لَنْ يَخزُوا، وَفِي أيّامِ الجُوعِ يَشْبَعُونَ.

Ei nu rămîn de ruşine în ziua nenorocirii, ci au de ajuns în zilele de foamete.

20 أ مّا الأشْرارُ فَسَيَهلِكُونَ. فَأعداءُ اللهِ أشْبَهُ بِزُهُورِ الحَقلِ الجَمِيلَةِ، الَّتِي تَصعَدُ ذاتَ يَوْمٍ فِي الدُّخانِ!

Dar cei răi pier, şi vrăjmaşii Domnului sînt ca cele mai frumoase păşune: pier, pier ca fumul.

21 ا لشِّرِّيرُ يَستَدِينُ المالَ وَلا يَسُدُّ دَيْنَهُ، أمّا الصّالِحُ فَكَرِيمٌ مِعْطاءٌ.

Cel rău ia cu împrumut, şi nu dă înapoi; dar cel neprihănit este milos, şi dă.

22 ل ِأنَّ مَنْ يُبارِكهُمُ اللهُ يَمْتَلِكُونَ الأرْضَ، وَمَنْ يَلعَنُهُمْ يَهلِكُونَ.

Căci cei binecuvîntaţi de Domnul stăpînesc ţara, dar cei blestemaţi de El sînt nimiciţi.

23 ي ُثَبِّتُ اللهُ خَطَواتِ الإنسانِ الَّذِي تُرضِيهِ طَرِيقُهُ.

Domnul întăreşte paşii omului, cînd Îi place calea lui;

24 إ ذا تَعَثَّرَ، لا يَسقُطُ، فَاللهُ حاضِرٌ لِيَسنِدَهُ وَيُثَبِّتَهُ.

dacă se întîmplă să cadă, nu este doborît de tot, căci Domnul îl apucă de mînă.

25 ع َمَّرْتُ طَوِيلاً، وَلَمْ أرَ بارّاً مَتْرُوكاً، وَلَمْ أرَ أبناءَهُ يَستَعْطُونَ طَعاماً.

Am fost tînăr, şi am îmbătrînit, dar n'am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pînea.

26 ب َلْ هُوَ شَفُوقٌ دَوْماً وَيُقْرِضُ بِسَخاءٍ، وَالبَرَكَةُ نَصِيبُ أبْنائِهِ.

Ci el totdeauna este milos, şi dă cu împrumut; şi urmaşii lui sînt binecuvîntaţi.

27 ف َتَجَنَّبِ الشَّرَّ، وَافعَلِ الخَيرَ وَلَنْ تَكُونَ بِلا مَأوَى.

Depărtează-te de rău, fă binele, şi vei dăinui pe vecie.

28 ل ِأنَّ اللهَ يُحِبُّ الإنصافَ. وَلا يَترُكُ أتباعَهُ الأُمَناءَ. إلَى الأبَدِ يَرعاهُمْ، أمّا نَسلُ الأشْرارِ فَيُقطَعُ.

Căci Domnul iubeşte dreptatea, şi nu părăseşte pe credincioşii Lui. Totdeauna ei sînt supt paza Lui, dar sămînţa celor răi este nimicită.

29 ي َأخُذُ الصّالِحُونَ الأرْضَ المَوعُودَةَ، وَإلَى الأبَدِ يَسكُنُونَها.

Cei neprihăniţi vor stăpîni ţara, şi vor locui în ea pe vecie.

30 ب ِحِكْمَةٍ يَتَكَلَّمُ الإنسانُ الصّالِحُ، وَعَنْ أُمُورٍ مُستَقِيمَةٍ يَتَحَدَّثُ.

Gura celui neprihănit vesteşte înţelepciunea, şi limba lui trîmbiţează dreptatea.

31 ش َرِيعَةُ إلَهِهِ فِي قَلبِهِ. بِها يَعمَلُ دائِماً.

Legea Dumnezeului său este în inima lui; şi nu i se clatină paşii.

32 ا لشِّرِّيرُ يُراقِبُ الصّالِحِينَ دَوْماً مُتَفَكِّراً فِي طُرُقٍ لِقَتلِهِمْ.

Cel rău pîndeşte pe cel neprihănit, şi caută să -l omoare.

33 ل َكِنَّ اللهَ لا يَترُكُ الإنسانَ الصّالِحَ، لا يَدَعُهُ اللهُ يُدانُ فِي المُحاكَمَةِ.

Dar Domnul nu -l lasă în mînile lui, şi nu -l osîndeşte cînd vine la judecată.

34 ا نتَظِرِ اللهَ وَاعْمَلْ بِكَلامِهِ، وَهُوَ يَرفَعُكَ فَتَمْتَلِكَ الأرْضَ، وَتَرَى الأشْرارَ يَهلِكُونَ.

Nădăjduieşte în Domnul, păzeşte calea Lui, şi El te va înălţa ca să stăpîneşti ţara: vei vedea pe cei răi nimiciţi.

35 ر َأيتُ مَرَّةً طاغِيَةً مُسْتبِدّاً، مُتَشَامِخاً كأرْزِ لُبْنانَ.

Am văzut pe cel rău în toată puterea lui; se întindea ca un copac verde.

36 ث ُمَّ مَرَرْتُ بِهِ ثانِيَةً، فَلَمْ أجِدْهُ. بَحَثْتُ عَنْهُ، فَلَمْ يَكُنْ لَهُ مَوضِعٌ.

Dar cînd am trecut a doua oară, nu mai era acolo; l-am căutat, dar nu l-am mai putut găsi.

37 ل احِظِ الأتقِياءَ الأُمَناءَ. فَآخِرَةُ مُحِبِّي السَّلامِ صالِحَةٌ.

Uită-te bine la cel fără prihană, şi priveşte pe cel fără vicleşug; căci omul de pace are parte de moştenitori.

38 أ مّا كاسِرُو الشَّرِيعَةِ فَيَهلِكُونَ جَمِيعاً، لِأنَّهُمْ سَيُقطَعُونَ مِنَ الأرْضِ.

Dar cei răzvrătiţi sînt nimiciţi cu toţii, sămînţa celor răi este prăpădită.

39 ي َنصُرُ اللهُ الأبرارَ، هُوَ حِصْنُهُمْ فِي الضِّيقِ.

Scăparea celor neprihăniţi vine dela Domnul; El este ocrotitorul lor la vremea necazului.

40 ي ُعِينُهُمْ اللهُ وَيُحَرِّرُهُمْ. وَمِنَ الأشْرارِ يُنقِذُهُمْ. لِأنَّهُمْ إلَيهِ يَلجأونَ.

Domnul îi ajută şi -i izbăveşte; îi izbăveşte de cei răi şi -i scapă, pentrucă se încred în El.