1 ف َأجابَ أيُّوبُ:

Iov a luat cuvîntul şi a zis:

2 « إلَى مَتَى تُعَذِّبُونَنِي. وَتَسحَقُونَنِي بِكَلامِكُمْ؟

Pînă cînd îmi veţi întrista sufletul, şi mă veţi zdrobi cu cuvîntările voastre?

3 أ هَنتُمُونِي مَرَّةً بَعدَ مَرَّةٍ! وَأسأتُمْ إلَيَّ بِلا خَجَلٍ.

Iată că de zece ori m'aţi batjocorit; nu vă este ruşine să vă purtaţi aşa?

4 ف َحَتَّى لَوْ أخطَأتُ، فَخَطَيَّتِي عَلَيَّ أنا.

Dacă am păcătuit cu adevărat, numai eu sînt răspunzător de aceasta.

5 إ نْ كُنتُمْ تَحسِبُونَ أنْفُسَكُمْ أفضَلَ مِنِّي، وَتَستَخدِمُونَ ذُلِّي حُجَّةً ضِدِّي،

Credeţi că mă puteţi lua de sus? Credeţi că mi-aţi dovedit că sînt vinovat?

6 ف َاعلَمُوا أنَّ اللهَ أوْقَعَنِي فِي الخَطَأِ وَحاصَرَنِي بِفَخِّهِ.

Atunci să ştiţi că Dumnezeu mă urmăreşte, şi mă înveleşte cu laţul Lui.

7 أ صرُخُ مِنَ الظُّلْمِ وَما مِنْ مُجِيبٍ، وَأستَغِيثُ وَما مِنْ عَدلٍ.

Iată, ţip de silnicie, şi nimeni nu răspunde; cer dreptate, şi dreptate nu este!

8 س َدَّ طَرِيقِي، فَلا أستَطِيعُ المُرُورَ، وَأظلَمَ كُلَّ طُرُقِي.

Mi -a tăiat orice ieşire, şi nu pot trece; a răspîndit întunerec pe cărările mele.

9 ج َرَّدَنِي مِنْ مَجدِي، وَأزالَ التّاجَ عَنْ رَأسِي.

M'a despoiat de slava mea, mi -a luat cununa de pe cap,

10 ي َهدِمُنِي مِنْ كُلِّ الجِهاتِ، فَيُقضَى عَلَيَّ، وَيُقلَعُ رَجائِي كَما تُقلَعُ الشَّجَرَةُ.

m'a zdrobit din toate părţile, şi pier; mi -a smuls nădejdea ca pe un copac.

11 أ شعَلَ ضِدِّي غَضَبَهُ، وَاعتَبَرَنِي عَدُوّاً لَهُ.

S'a aprins de mînie împotriva mea, S'a purtat cu mine ca şi cu un vrăjmaş.

12 ت َتَقَدَّمُ قُوّاتُهُ مَعاً وَتَسُدُّ طَرِيقِي، وَتُعَسكِرُ حَولَ بَيتِي.

Oştile Lui au pornit deodată înainte, şi-au croit drum pînă la mine, şi au tăbărît în jurul cortului meu.

13 « أبعَدَ عَنِّي إخْوَتِي، وَأصبَحَ أصدِقائِي غُرَباءَ عَنِّي.

A depărtat pe fraţii mei dela mine, şi prietenii mei s'au înstrăinat de mine.

14 ت َرَكَنِي أقرِبائِي، وَأصدِقائِي نَسُونِي.

Rudele mele m'au părăsit, şi cei mai deaproape ai mei m'au uitat.

15 ض ُيُوفُ بَيتِي وَخادِماتِي يَنظُرُونَ إلَيَّ كَغَرِيبٍ. صِرتُ أجنَبِيّاً فِي عُيُونِهِمْ!

Casnicii mei şi slugile mele mă privesc ca pe un străin, în ochii lor sînt un necunoscut.

16 أ ُنادِي خَادِمِي، فَلا يُجِيبُ. حَتَّى لَوْ تَوَسَّلْتُ إلَيهِ.

Chem pe robul meu, şi nu răspunde; îl rog cu gura mea, şi degeaba.

17 ز َوجَتِي تَكرَهُ رائِحَتِي، وَصِرتُ مَكرُوهاً حَتَّى عِندَ إخْوَتِي.

Suflarea mea a ajuns nesuferită nevestei mele, şi duhoarea mea a ajuns nesuferită fiilor mamei mele.

18 ح َتَّى الصِّغارُ يَكرَهُونَنِي. أقِفُ فَيَتَكَلَّمُونَ عَلَيَّ.

Pînă şi copiii mă dispreţuiesc: dacă mă scol, ei mă ocărăsc.

19 أ صدِقائِي الحَمِيمُونَ كُلُّهُمْ يَنفُرُونَ مِنِّي. انْقَلَبَ عَلَيَّ الَّذِينَ أحبَبتُهُمْ.

Aceia în cari mă încredeam mă urăsc, aceia pe cari îi iubeam s'au întors împotriva mea.

20 « التَصَقَتْ عِظامِي بِجِلدِي وَلَحْمِي، وَبِالكادِ نَجَوْتُ بِجِلْدِي.

Oasele mi se ţin de piele şi de carne; nu mi -a mai rămas decît pielea de pe dinţi.

21 « أَشْفِقُوا عَلَيَّ يا أصدِقائِي، أَشْفِقُوا لأنَّ يَدَ اللهِ قَدْ ضَرَبَتْنِي.

Fie-vă milă, fie-vă milă de mine, prietenii mei! Căci mîna lui Dumnezeu m'a lovit.

22 ل ِماذا تُطارِدُونَنِي كَما يَفعَلُ اللهُ؟ ألَمْ تَكتَفُوا مِنَ الهُجُومِ عَلَيَّ؟

Dece mă urmăriţi ca Dumnezeu? Şi nu vă mai săturaţi de carnea mea?

23 « لَيتَ كَلِماتِي تُكتَبُ، وَتُحفَظُ فِي كِتابٍ.

Oh! aş vrea ca vorbele mele să fie scrise, să fie scrise într'o carte;

24 ل َيتَها تُنقَشُ فِي صَخرَةٍ إلَى الأبَدِ بِقَلَمِ حَدِيدٍ وَرَصاصٍ.

aş vrea să fie săpate cu un priboi de fier şi cu plumb în stîncă pe vecie...

25 ل أنِّي أعلَمُ أنَّ فادِيَّ حَيٌّ، وَسَيَقُفُ هُنا عَلَى الأرْضِ للِدِّفاعِ عَنِّي فِي النِّهايَةِ.

Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu, şi că se va ridica la urmă pe pămînt.

26 ف َحَتَّى بَعدَ أنْ أتْرُكَ جَسَدِي، وَيَفنَى جِلدِي، أعلَمُ أنني سأرَى الله.

Chiar dacă mi se va nimici pielea, şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuş pe Dumnezeu.

27 أ راهُ بِنَفسِي، وَتَنظُرُهُ عَينايَ لا عَينا غَيرِي. أتُوقُ إلى هَذا مِنْ أعْماقِي.

Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, şi nu ai altuia. Sufletul meu tînjeşte de dorul acesta înlăuntrul meu.

28 « تَتَساءَلُونَ: ‹كَيفَ نُضايِقُهُ أكثَرَ، لِيَعلَمَ أنَّ المُشكِلَةَ فِيهِ؟›

Atunci veţi zice:, Pentruce -l urmăream noi?` Căci dreptatea pricinii mele va fi cunoscută.

29 ل َكِنِ احذَرُوا مِنَ السَّيفِ، لأنَّ غَضَبَكُمْ إثمٌ يَستَوجِبُ السَّيفَ، لِكَي تَعلَمُوا أنَّ هُناكَ دَينُونَةً.»

Temeţi-vă de sabie: căci pedepsele date cu sabia sînt grozave! Şi să ştiţi că este o judecată.``