1 E ntão Jó respondeu:

Iov a luat cuvîntul şi a zis:

2 A té quando afligireis a minha alma, e me atormentareis com palavras?

Pînă cînd îmi veţi întrista sufletul, şi mă veţi zdrobi cu cuvîntările voastre?

3 J á dez vezes me haveis humilhado; não vos envergonhais de me maltratardes?

Iată că de zece ori m'aţi batjocorit; nu vă este ruşine să vă purtaţi aşa?

4 E mbora haja eu, na verdade, errado, comigo fica o meu erro.

Dacă am păcătuit cu adevărat, numai eu sînt răspunzător de aceasta.

5 S e deveras vos quereis engrandecer contra mim, e me incriminar pelo meu opróbrio,

Credeţi că mă puteţi lua de sus? Credeţi că mi-aţi dovedit că sînt vinovat?

6 s abei então que Deus é o que transtornou a minha causa, e com a sua rede me cercou.

Atunci să ştiţi că Dumnezeu mă urmăreşte, şi mă înveleşte cu laţul Lui.

7 E is que clamo: Violência! mas não sou ouvido; grito: Socorro! mas não há justiça.

Iată, ţip de silnicie, şi nimeni nu răspunde; cer dreptate, şi dreptate nu este!

8 c om muros fechou ele o meu caminho, de modo que não posso passar; e pôs trevas nas minhas veredas.

Mi -a tăiat orice ieşire, şi nu pot trece; a răspîndit întunerec pe cărările mele.

9 D a minha honra me despojou, e tirou-me da cabeça a coroa.

M'a despoiat de slava mea, mi -a luat cununa de pe cap,

10 Q uebrou-me de todos os lados, e eu me vou; arrancou a minha esperança, como a, uma árvore.

m'a zdrobit din toate părţile, şi pier; mi -a smuls nădejdea ca pe un copac.

11 A cende contra mim a sua ira, e me considera como um de seus adversários.

S'a aprins de mînie împotriva mea, S'a purtat cu mine ca şi cu un vrăjmaş.

12 J untas as suas tropas avançam, levantam contra mim o seu caminho, e se acampam ao redor da minha tenda.

Oştile Lui au pornit deodată înainte, şi-au croit drum pînă la mine, şi au tăbărît în jurul cortului meu.

13 E le pôs longe de mim os meus irmãos, e os que me conhecem tornaram-se estranhos para mim.

A depărtat pe fraţii mei dela mine, şi prietenii mei s'au înstrăinat de mine.

14 O s meus parentes se afastam, e os meus conhecidos se esquecem de, mim.

Rudele mele m'au părăsit, şi cei mai deaproape ai mei m'au uitat.

15 O s meus domésticos e as minhas servas me têm por estranho; vim a ser um estrangeiro aos seus olhos.

Casnicii mei şi slugile mele mă privesc ca pe un străin, în ochii lor sînt un necunoscut.

16 C hamo ao meu criado, e ele não me responde; tenho que suplicar-lhe com a minha boca.

Chem pe robul meu, şi nu răspunde; îl rog cu gura mea, şi degeaba.

17 O meu hÁlito é intolerável ã minha mulher; sou repugnante aos filhos de minhã mae.

Suflarea mea a ajuns nesuferită nevestei mele, şi duhoarea mea a ajuns nesuferită fiilor mamei mele.

18 A té os pequeninos me desprezam; quando me levanto, falam contra mim.

Pînă şi copiii mă dispreţuiesc: dacă mă scol, ei mă ocărăsc.

19 T odos os meus amigos íntimos me abominam, e até os que eu amava se tornaram contra mim.

Aceia în cari mă încredeam mă urăsc, aceia pe cari îi iubeam s'au întors împotriva mea.

20 O s meus ossos se apegam ã minha pele e ã minha carne, e só escapei com a pele dos meus dentes.

Oasele mi se ţin de piele şi de carne; nu mi -a mai rămas decît pielea de pe dinţi.

21 C ompadecei-vos de mim, amigos meus; compadecei-vos de mim; pois a mão de Deus me tocou.

Fie-vă milă, fie-vă milă de mine, prietenii mei! Căci mîna lui Dumnezeu m'a lovit.

22 P or que me perseguis assim como Deus, e da minha carne não vos fartais?

Dece mă urmăriţi ca Dumnezeu? Şi nu vă mai săturaţi de carnea mea?

23 O xalá que as minhas palavras fossem escritas! Oxalá que fossem gravadas num livro!

Oh! aş vrea ca vorbele mele să fie scrise, să fie scrise într'o carte;

24 Q ue, com pena de ferro, e com chumbo, fossem para sempre esculpidas na rocha!

aş vrea să fie săpate cu un priboi de fier şi cu plumb în stîncă pe vecie...

25 P ois eu sei que o meu Redentor vive, e que por fim se levantará sobre a terra.

Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu, şi că se va ridica la urmă pe pămînt.

26 E depois de consumida esta minha pele, então fora da minha carne verei a Deus;

Chiar dacă mi se va nimici pielea, şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuş pe Dumnezeu.

27 v ê-lo-ei ao meu lado, e os meus olhos o contemplarão, e não mais como adversário. O meu coração desfalece dentro de mim!

Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, şi nu ai altuia. Sufletul meu tînjeşte de dorul acesta înlăuntrul meu.

28 S e disserdes: Como o havemos de perseguir! e que a causa deste mal se acha em mim,

Atunci veţi zice:, Pentruce -l urmăream noi?` Căci dreptatea pricinii mele va fi cunoscută.

29 t emei vós a espada; porque o furor traz os castigos da espada, para saberdes que há um juízo.

Temeţi-vă de sabie: căci pedepsele date cu sabia sînt grozave! Şi să ştiţi că este o judecată.``