1 A resposta branda desvia o furor, mas a palavra dura suscita a ira.

Un răspuns blînd potoleşte mînia, dar o vorbă aspră aţîţă mînia.

2 A língua dos sábios destila o conhecimento; porém a boca dos tolos derrama a estultícia.

Limba înţelepţilor dă ştiinţă plăcută, dar gura nesocotiţilor împroaşcă nebunie. -

3 O s olhos do Senhor estão em todo lugar, vigiando os maus e os bons.

Ochii Domnului sînt în orice loc, ei văd pe cei răi şi pe cei buni. -

4 U ma língua suave é árvore de vida; mas a língua perversa quebranta o espírito.

Limba dulce este un pom de viaţă, dar limba stricată zdrobeşte sufletul. -

5 O insensato despreza a correção e seu pai; mas o que atende ã admoestação prudentemente se haverá.

Nesocotitul dispreţuieşte învăţătura tatălui său, dar cine ia seama la mustrare ajunge înţelept. -

6 N a casa do justo há um grande tesouro; mas nos lucros do ímpio há perturbação.

În casa celui neprihănit este mare belşug, dar în cîştigurile celui rău este turburare. -

7 O s lábios dos sábios difundem conhecimento; mas não o faz o coração dos tolos.

Buzele înţelepţilor samănă ştiinţa, dar inima celor nesocotiţi este stricată. -

8 O sacrifício dos ímpios é abominável ao Senhor; mas a oração dos retos lhe é agradável.

Jertfa celor răi este o scîrbă înaintea Domnului, dar rugăciunea celor fără prihană Îi este plăcută. -

9 O caminho do ímpio é abominável ao Senhor; mas ele ama ao que segue a justiça.

Calea celui rău este urîtă Domnului, dar El iubeşte pe cel ce umblă după neprihănire. -

10 H á disciplina severa para o que abandona a vereda; e o que aborrece a repreensão morrerá.

Cine părăseşte cărarea este aspru pedepsit, şi cine urăşte mustrarea va muri. -

11 O Seol e o Abadom estão abertos perante o Senhor; quanto mais o coração dos filhos dos homens!

Locuinţa morţilor şi Adîncul sînt cunoscute Domnului, cu cît mai mult inimile oamenilor! -

12 O escarnecedor não gosta daquele que o repreende; não irá ter com os sábios.

Batjocoritorului nu -i place să fie mustrat, de aceea nu se duce la cei înţelepţi. -

13 O coração alegre aformoseia o rosto; mas pela dor do coração o espírito se abate.

O inimă veselă înseninează faţa; dar cînd inima este tristă, duhul este mîhnit. -

14 O coração do inteligente busca o conhecimento; mas a boca dos tolos se apascenta de estultícia.

Inima celor pricepuţi caută ştiinţa, dar gura nesocotiţilor găseşte plăcere în nebunie. -

15 T odos os dias do aflito são maus; mas o coração contente tem um banquete contínuo.

Toate zilele celui nenorocit sînt rele, dar cel cu inima mulţămită are un ospăţ necurmat. -

16 M elhor é o pouco com o temor do Senhor, do que um grande tesouro, e com ele a inquietação.

Mai bine puţin, cu frică de Domnul, de cît o mare bogăţie, cu turburare! -

17 M elhor é um prato de hortaliça, onde há amor, do que o boi gordo, e com ele o ódio.

Mai bine un prînz de verdeţuri, şi dragoste, de cît un bou îngrăşat, şi ură. -

18 O homem iracundo suscita contendas; mas o longânimo apazigua a luta.

Un om iute la mînie stîrneşte certuri, dar cine este încet la mînie potoleşte neînţelegerile. -

19 O caminho do preguiçoso é como a sebe de espinhos; porém a vereda dos justos é uma estrada real.

Drumul leneşului este ca un hăţiş de spini, dar cărarea celor fără prihană este netezită. -

20 O filho sábio alegra a seu pai; mas o homem insensato despreza a sua mãe.

Un fiu înţelept este bucuria tatălui său, dar un om nesocotit dispreţuieşte pe mamă-sa. -

21 A estultícia é alegria para o insensato; mas o homem de entendimento anda retamente.

Nebunia este o bucurie pentru cel fără minte, dar un om priceput merge pe drumul cel drept. -

22 O nde não há conselho, frustram-se os projetos; mas com a multidão de conselheiros se estabelecem.

Planurile nu izbutesc, cînd lipseşte o adunare care să chibzuiască, dar izbutesc cînd sînt mulţi sfetnici. -

23 O homem alegra-se em dar uma resposta adequada; e a palavra a seu tempo quão boa é!

Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui, şi ce bună este o vorbă spusă la vreme potrivită! -

24 P ara o sábio o caminho da vida é para cima, a fim de que ele se desvie do Seol que é em baixo.

Pentru cel înţelept cărarea vieţii duce în sus, ca să -l abată de la locuinţa morţilor, care este jos. -

25 O Senhor desarraiga a casa dos soberbos, mas estabelece a herança da viúva.

Domnul surpă casa celor mîndri, dar întăreşte hotarele văduvei. -

26 O s desígnios dos maus são abominação para o Senhor; mas as palavras dos limpos lhe são aprazíveis.

Gîndurile rele sînt urîte Domnului, dar cuvintele prietenoase sînt curate înaintea Lui. -

27 O que se dá ã cobiça perturba a sua própria casa; mas o que aborrece a peita viverá.

Cel lacom de cîştig îşi turbură casa, dar cel ce urăşte mita va trăi. -

28 O coração do justo medita no que há de responder; mas a boca dos ímpios derrama coisas más.

Inima celui neprihănit se gîndeşte ce să răspundă, dar gura celor răi împroaşcă răutăţi. -

29 L onge está o Senhor dos ímpios, mas ouve a oração dos justos.

Domnul Se depărtează de cei răi, dar ascultă rugăciunea celor neprihăniţi. -

30 A luz dos olhos alegra o coração, e boas-novas engordam os ossos.

O privire prietenoasă înveseleşte inima, o veste bună întăreşte oasele. -

31 O ouvido que escuta a advertência da vida terá a sua morada entre os sábios.

Urechea care ia aminte la învăţăturile cari duc la viaţă, locuieşte în mijlocul înţelepţilor. -

32 Q uem rejeita a correção menospreza a sua alma; mas aquele que escuta a advertência adquire entendimento.

Cel ce leapădă certarea îşi dispreţuieşte sufletul, dar cel ce ascultă mustrarea capătă pricepere. -

33 O temor do Senhor é a instrução da sabedoria; e adiante da honra vai a humildade.

Frica de Domnul este şcoala înţelepciunii, şi smerenia merge înaintea slavei. -