1 P alavras do pregador, filho de Davi, rei em Jerusalém.

Cuvintele Eclesiastului, fiul lui David, împăratul Ierusalimului.

2 V aidade de vaidades, diz o pregador; vaidade de vaidades, tudo é vaidade.

O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice Eclesiastul, o deşertăciune a deşertăciunilor! Totul este deşertăciune.

3 Q ue proveito tem o homem, de todo o seu trabalho, com que se afadiga debaixo do sol?

Ce folos are omul din toată truda pe care şi -o dă supt soare?

4 U ma geração vai-se, e outra geração vem, mas a terra permanece para sempre.

Un neam trece, altul vine, şi pămîntul rămîne vecinic în picioare.

5 O sol nasce, e o sol se põe, e corre de volta ao seu lugar donde nasce.

Soarele răsare, apune şi aleargă spre locul de unde răsare din nou.

6 O vento vai para o sul, e faz o seu giro vai para o norte; volve-se e revolve-se na sua carreira, e retoma os seus circuitos.

Vîntul suflă spre miază-zi, şi se întoarce spre miază-noapte; apoi iarăş se întoarce, şi începe din nou aceleaşi rotituri.

7 T odos os ribeiros vão para o mar, e contudo o mar não se enche; ao lugar para onde os rios correm, para ali continuam a correr.

Toate rîurile se varsă în mare, şi marea tot nu se umple: ele aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăş să pornească de acolo.

8 T odas as coisas estão cheias de cansaço; ninguém o pode exprimir: os olhos não se fartam de ver, nem os ouvidos se enchem de ouvir.

Toate lucrurile sînt într'o necurmată frămîntare, aşa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai satură privind, şi urechea nu oboseşte auzind.

9 O que tem sido, isso é o que há de ser; e o que se tem feito, isso se tornará a fazer; nada há que seja novo debaixo do sol.

Ce a fost, va mai fi, şi ce s'a făcut, se va mai face; nu este nimic nou supt soare.

10 H á alguma coisa de que se possa dizer: Voê, isto é novo? ela já existiu nos séculos que foram antes de nós.

Dacă este vreun lucru despre care s'ar putea spune:,, Iată ceva nou!`` de mult lucrul acela era şi în veacurile dinaintea noastră.

11 J á não há lembrança das gerações passadas; nem das gerações futuras haverá lembrança entre os que virão depois delas.

Nimeni nu-şi mai aduce aminte de ce a fost mai înainte; şi ce va mai fi, ce se va mai întîmpla mai pe urmă nu va lăsa nici o urmă de aducere aminte la cei ce vor trăi mai tîrziu.

12 E u, o pregador, fui rei sobre Israel em Jerusalém.

Eu, Eclesiastul, am fost împărat peste Israel, în Ierusalim.

13 E apliquei o meu coração a inquirir e a investigar com sabedoria a respeito de tudo quanto se faz debaixo do céu; essa enfadonha ocupação deu Deus aos filhos dos homens para nela se exercitarem.

Mi-am pus inima să cercetez şi să adîncesc cu înţelepciune tot ce se întîmplă supt ceruri: iată o îndeletnicire plină de trudă, la care supune Dumnezeu pe fiii oamenilor.

14 A tentei para todas as obras que se e fazem debaixo do sol; e eis que tudo era vaidade e desejo vão.

Am văzut tot ce se face supt soare; şi iată că totul este deşertăciune şi goană după vînt!

15 O que é torto não se pode endireitar; o que falta não se pode enumerar.

Ce este strîmb, nu se poate îndrepta, şi ce lipseşte nu poate fi trecut la număr.

16 F alei comigo mesmo, dizendo: Eis que eu me engrandeci, e sobrepujei em sabedoria a todos os que houve antes de mim em Jerusalém; na verdade, tenho tido larga experiência da sabedoria e do conhecimento.

Am zis în mine însumi:,, Iată că am sporit şi am întrecut în înţelepciune pe toţi cei ce au stăpînit înaintea mea peste Ierusalim, şi mintea mea a văzut multă înţelepciune şi ştiinţă.

17 E apliquei o coração a conhecer a sabedoria e a conhecer os desvarios e as loucuras; e vim a saber que também isso era desejo vao.

Mi-am pus inima să cunosc înţelepciunea, şi să cunosc prostia şi nebunia. Dar am înţeles că şi aceasta este goană după vînt.

18 P orque na muita sabedoria há muito enfado; e o que aumenta o conhecimento aumenta a tristeza.

Căci unde este multă înţelepciune, este şi mult necaz, şi cine ştie multe, are şi multă durere.