1 P ALABRAS del Predicador, hijo de David, rey en Jerusalem.

Cuvintele Eclesiastului, fiul lui David, împăratul Ierusalimului.

2 V anidad de vanidades, dijo el Predicador; vanidad de vanidades, todo vanidad.

O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice Eclesiastul, o deşertăciune a deşertăciunilor! Totul este deşertăciune.

3 ¿ Qué provecho tiene el hombre de todo su trabajo con que se afana debajo del sol?

Ce folos are omul din toată truda pe care şi -o dă supt soare?

4 G eneración va, y generación viene: mas la tierra siempre permanece.

Un neam trece, altul vine, şi pămîntul rămîne vecinic în picioare.

5 Y sale el sol, y pónese el sol, y con deseo vuelve á su lugar donde torna á nacer.

Soarele răsare, apune şi aleargă spre locul de unde răsare din nou.

6 E l viento tira hacia el mediodía, y rodea al norte; va girando de continuo, y á sus giros torna el viento de nuevo.

Vîntul suflă spre miază-zi, şi se întoarce spre miază-noapte; apoi iarăş se întoarce, şi începe din nou aceleaşi rotituri.

7 L os ríos todos van á la mar, y la mar no se hinche; al lugar de donde los ríos vinieron, allí tornan para correr de nuevo.

Toate rîurile se varsă în mare, şi marea tot nu se umple: ele aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăş să pornească de acolo.

8 T odas las cosas andan en trabajo mas que el hombre pueda decir: ni los ojos viendo se hartan de ver, ni los oídos se hinchen de oir.

Toate lucrurile sînt într'o necurmată frămîntare, aşa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai satură privind, şi urechea nu oboseşte auzind.

9 ¿ Qué es lo que fué? Lo mismo que será. ¿Qué es lo que ha sido hecho? Lo mismo que se hará: y nada hay nuevo debajo del sol.

Ce a fost, va mai fi, şi ce s'a făcut, se va mai face; nu este nimic nou supt soare.

10 ¿ Hay algo de que se pueda decir: He aquí esto es nuevo? Ya fué en los siglos que nos han precedido.

Dacă este vreun lucru despre care s'ar putea spune:,, Iată ceva nou!`` de mult lucrul acela era şi în veacurile dinaintea noastră.

11 N o hay memoria de lo que precedió, ni tampoco de lo que sucederá habrá memoria en los que serán después.

Nimeni nu-şi mai aduce aminte de ce a fost mai înainte; şi ce va mai fi, ce se va mai întîmpla mai pe urmă nu va lăsa nici o urmă de aducere aminte la cei ce vor trăi mai tîrziu.

12 Y o el Predicador fuí rey sobre Israel en Jerusalem.

Eu, Eclesiastul, am fost împărat peste Israel, în Ierusalim.

13 Y dí mi corazón á inquirir y buscar con sabiduría sobre todo lo que se hace debajo del cielo: este penoso trabajo dió Dios á los hijos de los hombres, en que se ocupen.

Mi-am pus inima să cercetez şi să adîncesc cu înţelepciune tot ce se întîmplă supt ceruri: iată o îndeletnicire plină de trudă, la care supune Dumnezeu pe fiii oamenilor.

14 Y o miré todas las obras que se hacen debajo del sol; y he aquí, todo ello es vanidad y aflicción de espíritu.

Am văzut tot ce se face supt soare; şi iată că totul este deşertăciune şi goană după vînt!

15 L o torcido no se puede enderezar; y lo falto no puede contarse.

Ce este strîmb, nu se poate îndrepta, şi ce lipseşte nu poate fi trecut la număr.

16 H ablé yo con mi corazón, diciendo: He aquí hállome yo engrandecido, y he crecido en sabiduría sobre todos los que fueron antes de mí en Jerusalem; y mi corazón ha percibido muchedumbre de sabiduría y ciencia.

Am zis în mine însumi:,, Iată că am sporit şi am întrecut în înţelepciune pe toţi cei ce au stăpînit înaintea mea peste Ierusalim, şi mintea mea a văzut multă înţelepciune şi ştiinţă.

17 Y dí mi corazón á conocer la sabiduría, y también á entender las locuras y los desvaríos: conocí que aun esto era aflicción de espíritu.

Mi-am pus inima să cunosc înţelepciunea, şi să cunosc prostia şi nebunia. Dar am înţeles că şi aceasta este goană după vînt.

18 P orque en la mucha sabiduría hay mucha molestia; y quien añade ciencia, añade dolor.

Căci unde este multă înţelepciune, este şi mult necaz, şi cine ştie multe, are şi multă durere.