1 Y RESPONDIO Job, y dijo:

Iov a luat cuvîntul şi a zis:

2 ¿ Hasta cuándo angustiaréis mi alma, Y me moleréis con palabras?

Pînă cînd îmi veţi întrista sufletul, şi mă veţi zdrobi cu cuvîntările voastre?

3 Y a me habéis vituperado diez veces: ¿No os avergonzáis de descomediros delante de mí?

Iată că de zece ori m'aţi batjocorit; nu vă este ruşine să vă purtaţi aşa?

4 S ea así que realmente haya yo errado, Conmigo se quedará mi yerro.

Dacă am păcătuit cu adevărat, numai eu sînt răspunzător de aceasta.

5 M as si vosotros os engrandeciereis contra mí, Y adujereis contra mí mi oprobio,

Credeţi că mă puteţi lua de sus? Credeţi că mi-aţi dovedit că sînt vinovat?

6 S abed ahora que Dios me ha trastornado, Y traído en derredor su red sobre mí.

Atunci să ştiţi că Dumnezeu mă urmăreşte, şi mă înveleşte cu laţul Lui.

7 H e aquí yo clamaré agravio, y no seré oído: Daré voces, y no habrá juicio.

Iată, ţip de silnicie, şi nimeni nu răspunde; cer dreptate, şi dreptate nu este!

8 C ercó de vallado mi camino, y no pasaré; Y sobre mis veredas puso tinieblas.

Mi -a tăiat orice ieşire, şi nu pot trece; a răspîndit întunerec pe cărările mele.

9 H ame despojado de mi gloria, Y quitado la corona de mi cabeza.

M'a despoiat de slava mea, mi -a luat cununa de pe cap,

10 A rruinóme por todos lados, y perezco; Y ha hecho pasar mi esperanza como árbol arrancado.

m'a zdrobit din toate părţile, şi pier; mi -a smuls nădejdea ca pe un copac.

11 E hizo inflamar contra mí su furor, Y contóme para sí entre sus enemigos.

S'a aprins de mînie împotriva mea, S'a purtat cu mine ca şi cu un vrăjmaş.

12 V inieron sus ejércitos á una, y trillaron sobre mí su camino, Y asentaron campo en derredor de mi tienda.

Oştile Lui au pornit deodată înainte, şi-au croit drum pînă la mine, şi au tăbărît în jurul cortului meu.

13 H izo alejar de mí mis hermanos, Y positivamente se extrañaron de mí mis conocidos.

A depărtat pe fraţii mei dela mine, şi prietenii mei s'au înstrăinat de mine.

14 M is parientes se detuvieron, Y mis conocidos se olvidaron de mí.

Rudele mele m'au părăsit, şi cei mai deaproape ai mei m'au uitat.

15 L os moradores de mi casa y mis criadas me tuvieron por extraño; Forastero fuí yo en sus ojos.

Casnicii mei şi slugile mele mă privesc ca pe un străin, în ochii lor sînt un necunoscut.

16 L lamé á mi siervo, y no respondió; De mi propia boca le suplicaba.

Chem pe robul meu, şi nu răspunde; îl rog cu gura mea, şi degeaba.

17 M i aliento vino á ser extraño á mi mujer, Aunque por los hijos de mis entrañas le rogaba.

Suflarea mea a ajuns nesuferită nevestei mele, şi duhoarea mea a ajuns nesuferită fiilor mamei mele.

18 A un los muchachos me menospreciaron: En levantándome, hablaban contra mí.

Pînă şi copiii mă dispreţuiesc: dacă mă scol, ei mă ocărăsc.

19 T odos mis confidentes me aborrecieron; Y los que yo amaba, se tornaron contra mí.

Aceia în cari mă încredeam mă urăsc, aceia pe cari îi iubeam s'au întors împotriva mea.

20 M i cuero y mi carne se pegaron á mis huesos; Y he escapado con la piel de mis dientes.

Oasele mi se ţin de piele şi de carne; nu mi -a mai rămas decît pielea de pe dinţi.

21 O h vosotros mis amigos, tened compasión de mí, tened compasión de mí; Porque la mano de Dios me ha tocado.

Fie-vă milă, fie-vă milă de mine, prietenii mei! Căci mîna lui Dumnezeu m'a lovit.

22 ¿ Por qué me perseguís como Dios, Y no os hartáis de mis carnes?

Dece mă urmăriţi ca Dumnezeu? Şi nu vă mai săturaţi de carnea mea?

23 Q uién diese ahora que mis palabras fuesen escritas! ­Quién diese que se escribieran en un libro!

Oh! aş vrea ca vorbele mele să fie scrise, să fie scrise într'o carte;

24 Q ue con cincel de hierro y con plomo Fuesen en piedra esculpidas para siempre!

aş vrea să fie săpate cu un priboi de fier şi cu plumb în stîncă pe vecie...

25 Y o sé que mi Redentor vive, Y al fin se levantará sobre el polvo:

Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu, şi că se va ridica la urmă pe pămînt.

26 Y después de deshecha esta mi piel, Aun he de ver en mi carne á Dios;

Chiar dacă mi se va nimici pielea, şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuş pe Dumnezeu.

27 A l cual yo tengo de ver por mí, Y mis ojos lo verán, y no otro, Aunque mis riñones se consuman dentro de mí.

Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, şi nu ai altuia. Sufletul meu tînjeşte de dorul acesta înlăuntrul meu.

28 M as debierais decir: ¿Por qué lo perseguimos? Ya que la raíz del negocio en mí se halla.

Atunci veţi zice:, Pentruce -l urmăream noi?` Căci dreptatea pricinii mele va fi cunoscută.

29 T emed vosotros delante de la espada; Porque sobreviene el furor de la espada á causa de las injusticias, Para que sepáis que hay un juicio.

Temeţi-vă de sabie: căci pedepsele date cu sabia sînt grozave! Şi să ştiţi că este o judecată.``