1 H IJO mío, está atento á mi sabiduría, Y á mi inteligencia inclina tu oído;

Fiule, ia aminte la înţelepciunea mea, şi pleacă urechea la învăţătura mea,

2 P ara que guardes consejo, Y tus labios conserven la ciencia.

ca să fii cu chibzuinţă, şi buzele tale să aibă cunoştinţă.

3 P orque los labios de la extraña destilan miel, Y su paladar es más blando que el aceite;

Căci buzele femeii străine strecoară miere, şi cerul gurii ei este mai lunecos decît untdelemnul;

4 M as su fin es amargo como el ajenjo, Agudo como cuchillo de dos filos.

dar la urmă este amară ca pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri.

5 S us pies descienden á la muerte; Sus pasos sustentan el sepulcro:

Picioarele ei pogoară la moarte, paşii ei dau în locuinţa morţilor.

6 S us caminos son instables; no los conocerás, Si no considerares el camino de vida.

Aşa că ea nu poate găsi calea vieţii, rătăceşte în căile ei, şi nu ştie unde merge.

7 A hora pues, hijos, oidme, Y no os apartéis de las razones de mi boca.

Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, şi nu vă abateţi dela cuvintele gurii mele:

8 A leja de ella tu camino, Y no te acerques á la puerta de su casa;

depărtează-te de drumul care duce la ea, şi nu te apropia de uşa casei ei,

9 P orque no des á los extraños tu honor, Y tus años á cruel;

ca nu cumva să-ţi dai altora vlaga ta, şi unui om fără milă anii tăi;

10 P orque no se harten los extraños de tu fuerza, Y tus trabajos estén en casa del extraño;

ca nu cumva nişte străini să se sature de averea ta, şi tu să te trudeşti pentru casa altuia;

11 Y gimas en tus postrimerías, Cuando se consumiere tu carne y tu cuerpo,

ca nu cumva să gemi, la urmă, cînd carnea şi trupul ţi se vor istovi,

12 Y digas: ­Cómo aborrecí el consejo, Y mi corazón menospreció la reprensión;

şi să zici:,, Cum am putut eu să urăsc certarea, şi cum a dispreţuit inima mea mustrarea?

13 Y no oí la voz de los que me adoctrinaban, Y á los que me enseñaban no incliné mi oído!

Cum am putut să n'ascult glasul învăţătorilor mei, şi să nu iau aminte la ceice mă învăţau?

14 C asi en todo mal he estado, En medio de la sociedad y de la congregación.

Cît pe ce să mă nenorocesc de tot în mijlocul poporului şi adunării!``

15 B ebe el agua de tu cisterna, Y los raudales de tu pozo.

Bea apă din fîntîna ta, şi din izvoarele puţului tău.

16 D errámense por de fuera tus fuentes, En las plazas los ríos de aguas.

Ce, vrei să ţi se verse izvoarele afară? Şi să-ţi curgă rîurile pe pieţele de obşte?

17 S ean para ti solo, Y no para los extraños contigo.

Lasă-le să fie numai pentru tine, şi nu pentru străinii de lîngă tine.

18 S ea bendito tu manantial; Y alégrate con la mujer de tu mocedad.

Izvorul tău să fie binecuvîntat, şi bucură-te de nevasta tinereţii tale.

19 C omo cierva amada y graciosa corza, Sus pechos te satisfagan en todo tiempo; Y en su amor recréate siempre.

Cerboaică iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!

20 ¿ Y por qué, hijo mío, andarás ciego con la ajena, Y abrazarás el seno de la extraña?

Şi pentruce, fiule, ai fi îndrăgostit de o străină, şi ai îmbrăţişa sînul unei necunoscute?

21 P ues que los caminos del hombre están ante los ojos de Jehová, Y él considera todas sus veredas.

Căci căile omului sînt lămurite înaintea ochilor Domnului, şi El vede toate cărările lui.

22 P renderán al impío sus propias iniquidades, Y detenido será con las cuerdas de su pecado.

Cel rău este prins în înseşi nelegiuirile lui, şi este apucat de legăturile păcatului lui.

23 E l morirá por falta de corrección; Y errará por la grandeza de su locura.

El va muri din lipsă de înfrînare, se va poticni din prea multa lui nebunie.