1 F iule, ia aminte la înţelepciunea mea, şi pleacă urechea la învăţătura mea,

2 c a să fii cu chibzuinţă, şi buzele tale să aibă cunoştinţă.

3 C ăci buzele femeii străine strecoară miere, şi cerul gurii ei este mai lunecos decît untdelemnul;

4 d ar la urmă este amară ca pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri.

5 P icioarele ei pogoară la moarte, paşii ei dau în locuinţa morţilor.

6 A şa că ea nu poate găsi calea vieţii, rătăceşte în căile ei, şi nu ştie unde merge.

7 Ş i acum, fiilor, ascultaţi-mă, şi nu vă abateţi dela cuvintele gurii mele:

8 d epărtează-te de drumul care duce la ea, şi nu te apropia de uşa casei ei,

9 c a nu cumva să-ţi dai altora vlaga ta, şi unui om fără milă anii tăi;

10 c a nu cumva nişte străini să se sature de averea ta, şi tu să te trudeşti pentru casa altuia;

11 c a nu cumva să gemi, la urmă, cînd carnea şi trupul ţi se vor istovi,

12 ş i să zici:,, Cum am putut eu să urăsc certarea, şi cum a dispreţuit inima mea mustrarea?

13 C um am putut să n'ascult glasul învăţătorilor mei, şi să nu iau aminte la ceice mă învăţau?

14 C ît pe ce să mă nenorocesc de tot în mijlocul poporului şi adunării!``

15 B ea apă din fîntîna ta, şi din izvoarele puţului tău.

16 C e, vrei să ţi se verse izvoarele afară? Şi să-ţi curgă rîurile pe pieţele de obşte?

17 L asă-le să fie numai pentru tine, şi nu pentru străinii de lîngă tine.

18 I zvorul tău să fie binecuvîntat, şi bucură-te de nevasta tinereţii tale.

19 C erboaică iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!

20 Ş i pentruce, fiule, ai fi îndrăgostit de o străină, şi ai îmbrăţişa sînul unei necunoscute?

21 C ăci căile omului sînt lămurite înaintea ochilor Domnului, şi El vede toate cărările lui.

22 C el rău este prins în înseşi nelegiuirile lui, şi este apucat de legăturile păcatului lui.

23 E l va muri din lipsă de înfrînare, se va poticni din prea multa lui nebunie.