1 D omnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii, şi a zis:
2 C ine este celce Îmi întunecă planurile, prin cuvîntări fără pricepere?
3 Î ncinge-ţi mijlocul ca un viteaz, ca Eu să te întreb, şi tu să Mă înveţi.
4 U nde erai tu cînd am întemeiat pămîntul? Spune, dacă ai pricepere.
5 C ine i -a hotărît măsurile, ştii? Sau cine a întins frînghia de măsurat peste el?
6 P e ce sînt sprijinite temeliile lui? Sau cine i -a pus piatra din capul unghiului,
7 a tunci cînd stelele dimineţii izbucneau în cîntări de bucurie, şi cînd toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie?
8 C ine a închis marea cu porţi, cînd s'a aruncat din pîntecele mamei ei?
9 C înd i-am făcut haina din nori, şi scutece din întunerec;
10 c înd i-am pus hotar, şi cînd i-am pus zăvoare şi porţi;
11 c înd am zis:, Pînă aici să vii, să nu treci mai departe; aici să ţi se oprească mîndria valurilor tale?`
12 D e cînd eşti, ai poruncit tu dimineţei? Ai arătat zorilor locul lor,
13 c a să apuce capetele pămîntului, şi să scuture pe cei răi de pe el?
14 C a pămîntul să se schimbe ca lutul pe care se pune o pecete, şi toate lucrurile să se arate îmbrăcate ca în haina lor adevărată?
15 P entruca cei răi să fie lipsiţi de luminalor, şi braţul care se ridică să fie zdrobit?
16 A i pătruns tu pînă la izvoarele mării? Sau te-ai plimbat tu prin fundurile adîncului?
17 Ţ i s'au deschis porţile morţii? Sau ai văzut tu porţile umbrei morţii?
18 A i cuprins tu cu privirea întinderea pămîntului? Vorbeşte, dacă ştii toate aceste lucruri.
19 U nde este drumul care duce la locaşul luminii? Şi întunerecul unde îşi are locuinţa?
20 P oţi să le urmăreşti pînă la hotarul lor, şi să cunoşti cărările locuinţei lor?
21 Ş tii, căci atunci erai născut, şi numărul zilelor tale este mare!
22 A i ajuns tu pînă la cămările zăpezii? Ai văzut tu cămările grindinei,
23 p e cari le păstrez pentru vremurile de strîmtoare, pentru zilele de război şi de bătălie?
24 P e ce cale se împarte lumina? Şi pe ce cale se împrăştie vîntul de răsărit pe pămînt?
25 C ine a deschis un loc de scurgere ploii, şi a însemnat drumul fulgerului şi al tunetului,
26 p entru ca să cadă ploaia pe un pămînt fără locuitori, pe un pustiu unde nu sînt oameni;
27 p entru ca să adape locurile pustii şi uscate, şi ca să facă să încolţească şi să răsară iarba?
28 A re ploaia tată? Cine dă naştere picăturilor de rouă?
29 D in al cui sîn iese ghiaţa, şi cine naşte promoroaca cerului,
30 c a apele să se îngroaşe ca o piatră, şi faţa adîncului să se întărească?
31 P oţi să înozi tu legăturile Găinuşei, sau să deslegi frînghiile Orionului?
32 T u faci să iasă la vremea lor semnele zodiacului, şi tu cîrmuieşti Ursul mare cu puii lui?
33 C unoşti tu legile cerului? Sau tu îi orînduieşti stăpînirea pe pămînt?
34 Î ţi înalţi tu glasul pînă la nori, ca să chemi să te acopere rîuri de ape?
35 P oţi tu să arunci fulgerile, ca să plece? Îţi zic ele:, Iată-ne?`
36 C ine a pus înţelepciunea în negura norilor, sau cine a dat pricepere întocmirii văzduhului?
37 C ine poate să numere norii cu înţelepciune, şi să verse burdufurile cerurilor,
38 p entruca să înceapă pulberea să facă noroi, şi bulgării de pămînt să se lipească împreună?
39 T u izgoneşti prada pentru leoaică, şi tu potoleşti foamea puilor de lei,
40 c înd stau ghemuiţi în vizuina lor, cînd stau la pîndă în culcuşul lor?
41 C ine pregăteşte corbului hrana, cînd puii lui strigă spre Dumnezeu, cînd umblă rătăciţi şi flămînzi?