1 D upăce a sfîrşit de rostit toate aceste cuvîntări înaintea norodului, care -L asculta, Isus a intrat în Capernaum.
2 U n sutaş avea un rob la care ţinea foarte mult, şi care era bolnav pe moarte.
3 F iindcă auzise vorbindu-se despre Isus, sutaşul a trimes la El pe nişte bătrîni ai Iudeilor, ca să -L roage să vină să vindece pe robul lui.
4 A ceştia au venit la Isus, L-au rugat cu tot dinadinsul, şi au zis:,, Face să -i faci acest bine;
5 c ăci iubeşte neamul nostru, şi el ne -a zidit sinagoga.``
6 I sus a plecat cu ei; dar nu era departe de casă, cînd sutaşul a trimes la El pe nişte prieteni să -I spună:,, Doamne, nu Te mai osteni atîta, pentrucă nu sînt vrednic să intri supt acoperemîntul meu.
7 D e aceea nici nu m'am socotit vrednic să vin eu însumi la Tine. Ci, zi o vorbă, şi robul meu va fi tămăduit.
8 C ăci şi eu, care sînt supt stăpînirea altuia, am supt mine ostaşi. Şi zic unuia:, Du-te!` şi se duce; altuia:, Vino!` şi vine; şi robului meu:, Fă cutare lucru!` şi -l face.``
9 C înd a auzit Isus aceste vorbe, S'a minunat de sutaş, S'a întors spre norodul, care mergea după El, şi a zis:,, Vă spun că nici chiar în Israel n'am găsit o credinţă atît de mare.``
10 C înd s'au întors acasă, trimeşii au găsit sănătos pe robul care fusese bolnav.
11 Î n ziua următoare, Isus Se ducea într'o cetate numită Nain. Împreună cu El mergeau ucenicii Lui şi norod mult.
12 C înd S'a apropiat de poarta cetăţii, iată că duceau la groapă pe un mort, singurul fiu al maicii lui, care era văduvă; şi cu ea erau o mulţime de oameni din cetate.
13 D omnul, cînd a văzut -o, I s'a făcut milă de ea, şi i -a zis:,, Nu plînge!``
14 A poi S'a apropiat, şi S'a atins de raclă. Ceice o duceau, s'au oprit. El a zis:,, Tinerelule, scoală-te, îţi spun!``
15 M ortul a şezut în capul oaselor, şi a început să vorbească. Isus l -a dat înapoi maicii lui.
16 T oţi au fost cuprinşi de frică, slăveau pe Dumnezeu, şi ziceau:,, Un mare prooroc s'a ridicat între noi; şi Dumnezeu a cercetat pe poporul Său.``
17 V estea aceasta despre Isus s'a răspîndit în toată Iudea şi prin toate împrejurimile.
18 U cenicii lui Ioan au dat de ştire învăţătorului lor despre toate aceste lucruri.
19 I oan a chemat pe doi dintre ucenicii săi, şi i -a trimes la Isus să -L întrebe:,, Tu eşti Acela care are să vină, sau să aşteptăm pe altul?``
20 A ceştia, cînd s'au înfăţişat înaintea lui Isus, I-au zis:,, Ioan Botezătorul ne -a trimes la Tine să Te întrebăm:, Tu eşti Acela care are să vină sau să aşteptăm pe altul?``
21 C hiar în clipa aceea, Isus a vindecat pe mulţi de boale, de chinuri, de duhuri rele, şi multor orbi le -a dăruit vederea.
22 Ş i, drept răspuns, le -a zis:,, Duceţi-vă de spuneţi lui Ioan ce aţi văzut şi auzit: orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sînt curăţiţi, surzii aud, morţii înviază, şi săracilor li se propovăduieşte Evanghelia.
23 F erice de acela pentru care nu voi fi un prilej de poticnire.``
24 D upăce au plecat trimeşii lui Ioan, Isus a început să spună noroadelor despre Ioan:,, Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie? O trestie clătinată de vînt?
25 A tunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că ceice poartă haine moi şi ceice trăiesc în desfătări, sînt în casele împăraţilor.
26 A tunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un prooroc? Da, vă spun, şi mai mult decît un prooroc.
27 E l este acela despre care este scris:, Iată, trimet pe solul Meu înaintea Feţei Tale, care Îţi va pregăti calea înaintea Ta.`
28 V ă spun că dintre cei născuţi din femei, nu este nici unul mai mare decît Ioan Botezătorul. Totuş, cel mai mic în Împărăţia lui Dumnezeu, este mai mare decît el.
29 Ş i tot norodul care l -a auzit, şi chiar vameşii au dat dreptate lui Dumnezeu, primind botezul lui Ioan;
30 d ar Fariseii şi învăţătorii Legii au zădărnicit planul lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui.
31 C u cine voi asemăna dar pe oamenii din neamul acesta? Şi cu cine seamănă ei?
32 S eamănă cu nişte copii, cari stau în piaţa, şi strigă unii către alţii:, V'am cîntat din fluier, şi n'aţi jucat; v'am cîntat de jale, şi n'aţi plîns.`
33 Î n adevăr, a venit Ioan Botezătorul, nici mîncînd pîne, nici bînd vin, şi ziceţi:, Are drac.`
34 A venit Fiul omului, mîncînd şi bînd, şi ziceţi:, Iată un om mîncăcios şi băutor de vin, un prieten al vameşilor şi al păcătoşilor.`
35 T otuş Înţelepciunea a fost găsită dreaptă de toţi copiii ei.``
36 U n Fariseu a rugat pe Isus să mănînce la el. Isus a intrat în casa Fariseului, şi a şezut la masă.
37 Ş i iată că o femeie păcătoasă din cetate a aflat că El era la masă în casa Fariseului: a adus un vas de alabastru cu mir mirositor,
38 ş i stătea înapoi lîngă picioarele lui Isus şi plîngea. Apoi a început să -I stropească picioarele cu lacrămile ei, şi să le şteargă cu părul capului ei; le săruta mult, şi le ungea cu mir.
39 C înd a văzut lucrul acesta, Fariseul, care -L poftise, şi -a zis:,, Omul acesta, dacă ar fi un prooroc, ar şti cine şi ce fel de femeie este cea care se atinge de el: că este o păcătoasă.``
40 I sus a luat cuvîntul, şi i -a zis:,, Simone, am să-ţi spun ceva.`` -,, Spune, Învăţătorule``, I -a răspuns el. -
41 U n cămătar avea doi datornici: unul îi era dator cu cinci sute de lei, iar celălalt cu cinzeci.
42 F iindcă n'aveau cu ce plăti, i -a iertat pe amîndoi. Spune-Mi dar, care din ei îl va iubi mai mult?``
43 S imon I -a răspuns:,, Socotesc că acela căruia i -a iertat mai mult.`` Isus i -a zis:,, Drept ai judecat.``
44 A poi S'a întors spre femeie, şi a zis lui Simon:,, Vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta, şi nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele; dar ea Mi -a stropit picioarele cu lacrămile ei, şi Mi le -a şters cu părul capului ei.
45 T u nu Mi-ai dat sărutare; dar ea, de cînd am intrat, n'a încetat să-Mi sărute picioarele.
46 C apul nu Mi l-ai uns cu untdelemn; dar ea Mi -a uns picioarele cu mir.
47 D e aceea îţi spun: Păcatele ei, cari sînt multe, sînt iertate; căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puţin, iubeşte puţin.``
48 A poi a zis femeii:,, Iertate îţi sînt păcatele!``
49 C eice şedeau cu El la masă, au început să zică între ei:,, Cine este acesta de iartă chiar şi păcatele?``
50 D ar Isus a zis femeii:,, Credinţa ta te -a mîntuit; du-te în pace.``