1 I sus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le -a dat putere şi stăpînire peste toţi dracii, şi să vindece boalele.

2 A poi i -a trimes să propovăduiască Împărăţia lui Dumnezeu, şi să tămăduiască pe cei bolnavi.

3 S ă nu luaţi nimic cu voi pe drum,`` le -a zis El;,, nici toiag, nici traistă, nici pîne, nici bani, nici două haine.

4 Î n orice casă veţi intra, să rămîneţi acolo, pînă veţi pleca din locul acela.

5 Ş i dacă nu vă vor primi oamenii, să ieşiţi din cetatea aceea, şi să scuturaţi praful de pe picioarele voastre, ca mărturie împotriva lor.``

6 E i au plecat, şi au mers din sat în sat, propovăduind Evanghelia, şi săvîrşind pretutindeni tămăduiri.

7 C îrmuitorul Irod a auzit vorbindu-se despre toate lucrurile săvîrşite de Isus, şi sta în cumpănă, neştiind ce să creadă. Căci unii ziceau că a înviat Ioan din morţi;

8 a lţii ziceau că s'a arătat Ilie; şi alţii ziceau că a înviat vreun prooroc din cei din vechime.

9 D ar Irod zicea:,, Lui Ioan i-am tăiat capul; cine este oare acesta, despre care aud astfel de lucruri?`` Şi căuta să -L vadă.

10 A postolii, cînd s'au întors, au istorisit lui Isus tot ce făcuseră. El i -a luat cu Sine, şi S'a dus la o parte, lîngă o cetate, numită Betsaida.

11 N oroadele au priceput lucrul acesta, şi au mers după El. Isus le -a primit bine, le vorbea despre Împărăţia lui Dumnezeu, şi vindeca pe cei ce aveau trebuinţă de vindecare.

12 F iindcă ziua se pleca spre seară, cei doisprezece s'au apropiat, şi I-au zis:,, Dă drumul noroadelor, ca să se ducă în satele şi cătunele de primprejur să găzduiască şi să-şi caute de ale mîncării; pentrucă aici sîntem într'un loc pustiu.``

13 I sus le -a zis:,, Daţi-le voi să mănînce!`` Dar ei au răspuns:,, N'avem decît cinci pîni şi doi peşti; afară numai dacă ne vom duce noi înşine să cumpărăm merinde pentru tot norodul acesta.``

14 Ş i erau aproape cinci mii de bărbaţi. Isus a zis ucenicilor Săi:,, Puneţi -i să şadă jos în cete de cîte cincizeci.``

15 A şa au şi făcut: i-au pus pe toţi să şadă jos.

16 I sus a luat cele cinci pîni şi cei doi peşti, Şi -a ridicat ochii spre cer, şi le -a binecuvîntat. Apoi le -a frînt, şi le -a dat ucenicilor să le împartă norodului.

17 A u mîncat toţi, şi s'au săturat; şi au ridicat douăsprezece coşuri pline cu fărămiturile rămase.

18 Î ntr'o zi, pe cînd Se ruga Isus singur deoparte, avînd cu El pe ucenicii Lui, le -a pus întrebarea următoare:,, Cine zic oamenii că sînt Eu?``

19 E i I-au răspuns:,, Unii zic că eşti Ioan Botezătorul; alţii zic că eşti Ilie; alţii zic că a înviat un prooroc din cei din vechime.``

20 D ar voi``, i -a întrebat El,,, cine ziceţi că sînt?``,, Hristosul lui Dumnezeu!`` I -a răspuns Petru.

21 I sus le -a poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrul acesta.

22 A poi a adăugat că Fiul omului trebuie să pătimească multe, să fie tăgăduit de bătrîni, de preoţii cei mai de seamă şi de cărturari, să fie omorît, şi a treia zi să învieze.

23 A poi a zis tuturor:,, Dacă voeşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi, şi să Mă urmeze.

24 F iindcă oricine va voi să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine, o va mîntui.

25 Ş i ce ar folosi un om să cîştige toată lumea, dacă s'ar prăpădi sau s'ar pierde pe sine însuş?

26 C ăci de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, se va ruşina şi Fiul omului de el, cînd va veni în slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri.

27 A devărat vă spun, că sînt unii din cei ce stau aici, cari nu vor gusta moartea, pînă nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu.

28 C am la opt zile după cuvintele acestea, Isus a luat cu El pe Petru, pe Ioan şi pe Iacov, şi S'a suit pe munte să Se roage.

29 P e cînd Se ruga, I s'a schimbat înfăţişarea feţei, şi îmbrăcămintea I s'a făcut albă strălucitoare.

30 Ş i iatăcă stăteau de vorbă cu El doi bărbaţi: erau Moise şi Ilie,

31 c ari se arătaseră în slavă, şi vorbeau despre sfîrşitul Lui, pe care avea să -l aibă în Ierusalim.

32 P etru şi tovarăşii lui erau îngreuiaţi de somn; dar, cînd s'au deşteptat bine, au văzut slava lui Isus, şi pe cei doi bărbaţi cari stăteau împreună cu El.

33 Î n clipa cînd se despărţeau bărbaţii aceştia de Isus, Petru a zis lui Isus:,,Învăţătorule, este bine să fim aici; să facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie.`` Nu ştia ce spune.

34 P e cînd vorbea el astfel, a venit un nor, şi i -a acoperit cu umbra lui; ucenicii s'au spăimîntat, cînd i-au văzut intrînd în nor.

35 Ş i din nor s'a auzit un glas, care zicea:,, Acesta este Fiul Meu prea iubit: de El să ascultaţi.``

36 C înd s'a auzit glasul acela, Isus a rămas singur. Ucenicii au tăcut, şi n-au spus, în zilele acelea, nimănui nimic din cele ce văzuseră.

37 A doua zi, cînd s'au pogorît de pe munte, o gloată mare a întîmpinat pe Isus.

38 Ş i un om din mijlocul mulţimii a strigat:,,Învăţătorule, rogu-Te, uită-Te cu îndurare la fiul meu, fiindcă îl am numai pe el.

39 Î l apucă un duh, şi deodată răcneşte; şi duhul îl scutură cu putere, aşa că băiatul face spumă la gură, şi cu anevoie se duce duhul dela el, după ce l -a stropşit de tot.

40 A m rugat pe ucenicii Tăi să -l scoată, şi n'au putut.

41 O neam necredincios şi pornit la rău``, a răspuns Isus;,, pînă cînd voi fi cu voi şi vă voi suferi? Adu aici pe fiul tău.``

42 P e cînd venea băiatul, dracul l -a trîntit la pămînt, şi l -a scuturat cu putere. Dar Isus a certat duhul necurat, a vindecat pe băiat, şi l -a dat înapoi tatălui său.

43 Ş i toţi au rămas uimiţi de mărirea lui Dumnezeu.

44 V oi ascultaţi bine ce vă spun: Fiul omului va fi dat în mînile oamenilor!``

45 D ar ucenicii nu înţelegeau cuvintele acestea, căci erau acoperite pentru ei, ca să nu le priceapă; şi se temeau să -L întrebe în privinţa aceasta.

46 A poi le -a venit în gînd să ştie cine dintre ei ar fi cel mai mare.

47 I sus le -a cunoscut gîndul inimii, a luat un copilaş, l -a pus lîngă El,

48 ş i le -a zis:,, Oricine primeşte pe acest copilaş, în Numele Meu, pe Mine Mă primeşte; şi oricine Mă primeşte pe Mine, primeşte pe Cel ce M'a trimes pe Mine. Fiindcă cine este cel mai mic între voi toţi, acela este mare.``

49 I oan a luat cuvîntul, şi a zis:,,Învăţătorule, noi am văzut pe un om scoţînd draci în Numele tău; şi l-am oprit, pentrucă nu merge după noi.``

50 N u -l opriţi``, i -a răspuns Isus,,, fiindcă cine nu este împotriva voastră, este pentru voi.``

51 C înd s'a apropiat vremea în care avea să fie luat în cer, Isus Şi -a îndreptat faţa hotărît să meargă la Ierusalim.

52 A trimes înainte nişte soli, cari s'au dus şi au intrat într'un sat al Samaritenilor, ca să -I pregătească un loc de găzduit.

53 D ar ei nu L-au primit, pentrucă Isus Se îndrepta să meargă spre Ierusalim.

54 U cenicii Săi, Iacov şi Ioan, cînd au văzut lucrul acesta, au zis:,, Doamne, vrei să poruncim să se pogoare foc din cer şi să -i mistuie, cum a făcut Ilie?``

55 I sus S'a întors spre ei, i -a certat, şi le -a zis:,, Nu ştiţi de ce duh sînteţi însufleţiţi!

56 C ăci Fiul omului a venit nu ca să piardă sufletele oamenilor, ci să le mîntuiască.`` Şi au plecat într'alt sat.

57 P e cînd erau pe drum, un om i -a zis:,, Doamne, Te voi urma oriunde vei merge.``

58 I sus i -a răspuns:,, Vulpile au vizuini, şi păsările cerului au cuiburi; dar Fiul omului n'are unde-Şi odihni capul.``

59 A ltuia i -a zis:,, Vino după Mine!``,, Doamne``, I -a răspuns el,,, lasă-mă să mă duc întîi să îngrop pe tatăl meu.``

60 D ar Isus i -a zis:,, Lasă morţii să-şi îngroape morţii, şi tu du-te de vesteşte Împărăţia lui Dumnezeu.``

61 U n altul a zis:,, Doamne, Te voi urma, dar lasă-mă întîi să mă duc să-mi iau rămas bun dela ai mei.``

62 I sus i -a răspuns:,, Oricine pune mîna pe plug, şi se uită înapoi, nu este destoinic pentru Împărăţia lui Dumnezeu.``