1 A du-Ţi aminte, Doamne, de ce ni s'a întîmplat! Uită-Te şi vezi-ne ocara!

2 M oştenirea noastră a trecut la nişte străini, casele noastre la cei din alte ţări!

3 A m rămas orfani, fără tată; mamele noastre sînt ca nişte văduve.

4 A pa noastră o bem pe bani, şi lemnele noastre trebuie să le plătim.

5 P rigonitorii ne urmăresc cu îndîrjire, şi cînd obosim, nu ne dau odihnă.

6 A m întins mîna spre Egipt, spre Asiria, ca să ne săturăm de pîne.

7 P ărinţii noştri, cari au păcătuit, nu mai sînt, iar noi le purtăm păcatele.

8 R obii ne stăpînesc, şi nimeni nu ne izbăveşte din mînile lor.

9 N e căutăm pînea cu primejdia vieţii noastre, căci ne ameninţă sabia în pustie.

10 N e arde pielea ca un cuptor, de frigurile foamei.

11 A u necinstit pe femei în Sion, pe fecioare în cetăţile lui Iuda.

12 M ai marii noştri au fost spînzuraţi de mînile lor; Bătrînilor nu le -a dat nici o cinste

13 T inerii au fost puşi să rîşnească, şi copiii cădeau supt poverile de lemn.

14 B ătrînii nu se mai duc la poartă, şi tinerii au încetat să mai cînte.

15 S 'a dus bucuria din inimile noastre, şi jalea a luat locul jocurilor noastre.

16 A căzut cununa de pe capul nostru! Vai de noi, căci am păcătuit!

17 D acă ne doare inima, dacă ni s'au întunecat ochii,

18 e ste din pricină că muntele Sionului este pustiit, din pricină că se plimbă şacalii prin el.

19 D ar Tu, Doamne, împărăţeşti pe vecie; scaunul Tău de domnie dăinuieşte din neam în neam!

20 P entruce să ne uiţi pe vecie, şi să ne părăseşti pentru multă vreme?

21 Î ntoarce-ne la Tine, Doamne, şi ne vom întoarce! Dă-ne iarăş zile ca cele de odinioară!

22 S ă ne fi lepădat Tu de tot oare, şi să Te fi mîniat Tu pe noi peste măsură de mult