1 ( Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Ascultă-mi glasul, Dumnezeule, cînd gem! Ocroteşte-mi viaţa împotriva vrajmaşului de care mă tem!

2 P ăzeşte-mă de uneltirile celor răi, de ceata gălăgioasă a oamenilor nelegiuiţi!

3 E i îşi ascut limba ca o sabie, îşi aruncă vorbele lor amare, ca nişte săgeţi,

4 c a să tragă în ascuns asupra celui nevinovat: trag asupra lui pe neaşteptate, fără nici o frică.

5 E i se îmbărbătează în răutatea lor: se sfătuiesc împreună ca să întindă curse, şi zic:,, Cine ne va vedea?

6 P un la cale nelegiuiri, şi zic:,, Iată-ne gata, planul este făcut!`` O prăpastie este lăuntrul şi inima fiecăruia!

7 D ar Dumnezeu aruncă săgeţi împotriva lor: deodată iată -i loviţi.

8 L imba lor le -a pricinuit căderea; şi toţi cei ce -i văd, clatină din cap.

9 T oţi oamenii sînt cuprinşi de frică, şi mărturisesc:,, Iată ce a făcut Dumnezeu,`` şi recunosc că aceasta este lucrarea Lui!

10 C el neprihănit se bucură în Domnul şi în El îşi caută scăparea; toţi cei cu inima fără prihană se laudă că sînt fericiţi.