1 Ş tii tu cînd îşi fac caprele sălbatice puii? Vezi tu pe cerboaice cînd fată?

2 N umeri tu lunile în cari sînt însărcinate, şi cunoşti tu vremea cînd nasc?

3 E le se pleacă, fată puii, şi scapă iute de durerile lor.

4 P uii lor prind vlagă şi cresc supt cerul slobod, pleacă, şi nu se mai întorc la ele.

5 C ine a lăsat slobod măgarul sălbatic, izbăvindu -l de orice legătură?

6 I -am dat ca locuinţă pustiul, şi pămîntul sărac ca locaş.

7 E l rîde de zarva cetăţilor,

8 S trăbate munţii ca să-şi găsească hrana, şi umblă după tot ce este verde.

9 V rea bivolul sălbatic să fie în slujba ta? Şi stă el noaptea la ieslea ta?

10 Î l poţi lega tu cu o funie, ca să tragă o brazdă? Merge el după tine, ca să grăpeze bulgării din văi?

11 T e încrezi tu în el, pentrucă puterea lui este mare? Şi -i laşi tu grija lucrărilor tale?

12 T e laşi tu pe el, pentru căratul rodurilor tale, ca să le strîngă în aria ta?

13 A ripa struţului bate cu veselie, de-ai zice că este aripa şi penişul berzei.

14 D ar struţoaica îşi încredinţează pămîntului ouăle, şi le lasă să se încălzească în nisip.

15 E a uită că piciorul le poate strivi, că o fiară de cîmp le poate călca în picioare.

16 E ste aspră cu puii săi de parcă nici n'ar fi ai ei. Că s'a trudit de geaba, nu -i pasă nici de cum!

17 C ăci Dumnezeu nu i -a dat înţelepciune, şi nu i -a făcut parte de pricepere.

18 C înd se scoală şi porneşte, rîde de cal şi de călăreţul lui.

19 T u dai putere calului, şi -i îmbraci gîtul cu o coamă ce fîlfăie?

20 T u -l faci să sară ca lăcusta? Nchezatul lui puternic răspîndeşte groaza.

21 S curmă pămîntul, şi, mîndru de puterea lui, se aruncă asupra celor înarmaţi;

22 î şi bate joc de frică, nu se teme, şi nu se dă înapoi dinaintea săbiei.

23 Z îngăneşte tolba cu săgeţi pe el, suliţa şi lancea strălucesc,

24 f ierbe de aprindere, mănîncă pămîntul, n'are astîmpăr cînd răsună trîmbiţa.

25 L a sunetul trîmbiţei parcă zice:,Înainte!` De departe miroase bătălia, glasul ca de tunet ai căpeteniilor şi strigătele de luptă.

26 O are prin priceperea ta îşi ia uliul sborul, şi îşi întinde aripile spre miazăzi?

27 O are din porunca ta se înalţă vulturul, şi îşi aşează cuibul pe înălţimi?

28 E l locuieşte în stînci, acolo îşi are locuinţa, pe vîrful zimţat al stîncilor şi pe vîrful munţilor.

29 D e acolo descopere el prada, şi îşi cufundă privirile în depărtare după ea.

30 P uii lui îi beau sîngele; şi acolo unde sînt hoituri, acolo -i şi vulturul.