1 Ş tii tu cînd îşi fac caprele sălbatice puii? Vezi tu pe cerboaice cînd fată?

(39: 4) Sais-tu quand les chèvres sauvages font leurs petits? Observes-tu les biches quand elles mettent bas?

2 N umeri tu lunile în cari sînt însărcinate, şi cunoşti tu vremea cînd nasc?

(39: 5) Comptes-tu les mois pendant lesquels elles portent, Et connais-tu l'époque où elles enfantent?

3 E le se pleacă, fată puii, şi scapă iute de durerile lor.

(39: 6) Elles se courbent, laissent échapper leur progéniture, Et sont délivrées de leurs douleurs.

4 P uii lor prind vlagă şi cresc supt cerul slobod, pleacă, şi nu se mai întorc la ele.

(39: 7) Leurs petits prennent de la vigueur et grandissent en plein air, Ils s'éloignent et ne reviennent plus auprès d'elles.

5 C ine a lăsat slobod măgarul sălbatic, izbăvindu -l de orice legătură?

(39: 8) Qui met en liberté l'âne sauvage, Et l'affranchit de tout lien?

6 I -am dat ca locuinţă pustiul, şi pămîntul sărac ca locaş.

(39: 9) J'ai fait du désert son habitation, De la terre salée sa demeure.

7 E l rîde de zarva cetăţilor,

(39: 10) Il se rit du tumulte des villes, Il n'entend pas les cris d'un maître.

8 S trăbate munţii ca să-şi găsească hrana, şi umblă după tot ce este verde.

(39: 11) Il parcourt les montagnes pour trouver sa pâture, Il est à la recherche de tout ce qui est vert.

9 V rea bivolul sălbatic să fie în slujba ta? Şi stă el noaptea la ieslea ta?

(39: 12) Le buffle veut-il être à ton service? Passe-t-il la nuit vers ta crèche?

10 Î l poţi lega tu cu o funie, ca să tragă o brazdă? Merge el după tine, ca să grăpeze bulgării din văi?

(39: 13) L'attaches-tu par une corde pour qu'il trace un sillon? Va-t-il après toi briser les mottes des vallées?

11 T e încrezi tu în el, pentrucă puterea lui este mare? Şi -i laşi tu grija lucrărilor tale?

(39: 14) Te reposes-tu sur lui, parce que sa force est grande? Lui abandonnes-tu le soin de tes travaux?

12 T e laşi tu pe el, pentru căratul rodurilor tale, ca să le strîngă în aria ta?

(39: 15) Te fies-tu à lui pour la rentrée de ta récolte? Est-ce lui qui doit l'amasser dans ton aire?

13 A ripa struţului bate cu veselie, de-ai zice că este aripa şi penişul berzei.

(39: 16) L'aile de l'autruche se déploie joyeuse; On dirait l'aile, le plumage de la cigogne.

14 D ar struţoaica îşi încredinţează pămîntului ouăle, şi le lasă să se încălzească în nisip.

(39: 17) Mais l'autruche abandonne ses oeufs à la terre, Et les fait chauffer sur la poussière;

15 E a uită că piciorul le poate strivi, că o fiară de cîmp le poate călca în picioare.

(39: 18) Elle oublie que le pied peut les écraser, Qu'une bête des champs peut les fouler.

16 E ste aspră cu puii săi de parcă nici n'ar fi ai ei. Că s'a trudit de geaba, nu -i pasă nici de cum!

(39: 19) Elle est dure envers ses petits comme s'ils n'étaient point à elle; Elle ne s'inquiète pas de l'inutilité de son enfantement.

17 C ăci Dumnezeu nu i -a dat înţelepciune, şi nu i -a făcut parte de pricepere.

(39: 20) Car Dieu lui a refusé la sagesse, Il ne lui a pas donné l'intelligence en partage.

18 C înd se scoală şi porneşte, rîde de cal şi de călăreţul lui.

(39: 21) Quand elle se lève et prend sa course, Elle se rit du cheval et de son cavalier.

19 T u dai putere calului, şi -i îmbraci gîtul cu o coamă ce fîlfăie?

(39: 22) Est-ce toi qui donnes la vigueur au cheval, Et qui revêts son cou d'une crinière flottante?

20 T u -l faci să sară ca lăcusta? Nchezatul lui puternic răspîndeşte groaza.

(39: 23) Le fais-tu bondir comme la sauterelle? Son fier hennissement répand la terreur.

21 S curmă pămîntul, şi, mîndru de puterea lui, se aruncă asupra celor înarmaţi;

(39: 24) Il creuse le sol et se réjouit de sa force, Il s'élance au-devant des armes;

22 î şi bate joc de frică, nu se teme, şi nu se dă înapoi dinaintea săbiei.

(39: 25) Il se rit de la crainte, il n'a pas peur, Il ne recule pas en face de l'épée.

23 Z îngăneşte tolba cu săgeţi pe el, suliţa şi lancea strălucesc,

(39: 26) Sur lui retentit le carquois, Brillent la lance et le javelot.

24 f ierbe de aprindere, mănîncă pămîntul, n'are astîmpăr cînd răsună trîmbiţa.

(39: 27) Bouillonnant d'ardeur, il dévore la terre, Il ne peut se contenir au bruit de la trompette.

25 L a sunetul trîmbiţei parcă zice:,Înainte!` De departe miroase bătălia, glasul ca de tunet ai căpeteniilor şi strigătele de luptă.

(39: 28) Quand la trompette sonne, il dit: En avant! Et de loin il flaire la bataille, La voix tonnante des chefs et les cris de guerre.

26 O are prin priceperea ta îşi ia uliul sborul, şi îşi întinde aripile spre miazăzi?

(39: 29) Est-ce par ton intelligence que l'épervier prend son vol, Et qu'il étend ses ailes vers le midi?

27 O are din porunca ta se înalţă vulturul, şi îşi aşează cuibul pe înălţimi?

(39: 30) Est-ce par ton ordre que l'aigle s'élève, Et qu'il place son nid sur les hauteurs?

28 E l locuieşte în stînci, acolo îşi are locuinţa, pe vîrful zimţat al stîncilor şi pe vîrful munţilor.

(39: 31) C'est dans les rochers qu'il habite, qu'il a sa demeure, Sur la cime des rochers, sur le sommet des monts.

29 D e acolo descopere el prada, şi îşi cufundă privirile în depărtare după ea.

(39: 32) De là il épie sa proie, Il plonge au loin les regards.

30 P uii lui îi beau sîngele; şi acolo unde sînt hoituri, acolo -i şi vulturul.

(39: 33) Ses petits boivent le sang; Et là où sont des cadavres, l'aigle se trouve.