1 D omnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii, şi a zis:

L'Éternel répondit à Job du milieu de la tempête et dit:

2 C ine este celce Îmi întunecă planurile, prin cuvîntări fără pricepere?

Qui est celui qui obscurcit mes desseins Par des discours sans intelligence?

3 Î ncinge-ţi mijlocul ca un viteaz, ca Eu să te întreb, şi tu să Mă înveţi.

Ceins tes reins comme un vaillant homme; Je t'interrogerai, et tu m'instruiras.

4 U nde erai tu cînd am întemeiat pămîntul? Spune, dacă ai pricepere.

Où étais-tu quand je fondais la terre? Dis-le, si tu as de l'intelligence.

5 C ine i -a hotărît măsurile, ştii? Sau cine a întins frînghia de măsurat peste el?

Qui en a fixé les dimensions, le sais-tu? Ou qui a étendu sur elle le cordeau?

6 P e ce sînt sprijinite temeliile lui? Sau cine i -a pus piatra din capul unghiului,

Sur quoi ses bases sont-elles appuyées? Ou qui en a posé la pierre angulaire,

7 a tunci cînd stelele dimineţii izbucneau în cîntări de bucurie, şi cînd toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie?

Alors que les étoiles du matin éclataient en chants d'allégresse, Et que tous les fils de Dieu poussaient des cris de joie?

8 C ine a închis marea cu porţi, cînd s'a aruncat din pîntecele mamei ei?

Qui a fermé la mer avec des portes, Quand elle s'élança du sein maternel;

9 C înd i-am făcut haina din nori, şi scutece din întunerec;

Quand je fis de la nuée son vêtement, Et de l'obscurité ses langes;

10 c înd i-am pus hotar, şi cînd i-am pus zăvoare şi porţi;

Quand je lui imposai ma loi, Et que je lui mis des barrières et des portes;

11 c înd am zis:, Pînă aici să vii, să nu treci mai departe; aici să ţi se oprească mîndria valurilor tale?`

Quand je dis: Tu viendras jusqu'ici, tu n'iras pas au delà; Ici s'arrêtera l'orgueil de tes flots?

12 D e cînd eşti, ai poruncit tu dimineţei? Ai arătat zorilor locul lor,

Depuis que tu existes, as-tu commandé au matin? As-tu montré sa place à l'aurore,

13 c a să apuce capetele pămîntului, şi să scuture pe cei răi de pe el?

Pour qu'elle saisisse les extrémités de la terre, Et que les méchants en soient secoués;

14 C a pămîntul să se schimbe ca lutul pe care se pune o pecete, şi toate lucrurile să se arate îmbrăcate ca în haina lor adevărată?

Pour que la terre se transforme comme l'argile qui reçoit une empreinte, Et qu'elle soit parée comme d'un vêtement;

15 P entruca cei răi să fie lipsiţi de luminalor, şi braţul care se ridică să fie zdrobit?

Pour que les méchants soient privés de leur lumière, Et que le bras qui se lève soit brisé?

16 A i pătruns tu pînă la izvoarele mării? Sau te-ai plimbat tu prin fundurile adîncului?

As-tu pénétré jusqu'aux sources de la mer? T'es-tu promené dans les profondeurs de l'abîme?

17 Ţ i s'au deschis porţile morţii? Sau ai văzut tu porţile umbrei morţii?

Les portes de la mort t'ont-elles été ouvertes? As-tu vu les portes de l'ombre de la mort?

18 A i cuprins tu cu privirea întinderea pămîntului? Vorbeşte, dacă ştii toate aceste lucruri.

As-tu embrassé du regard l'étendue de la terre? Parle, si tu sais toutes ces choses.

19 U nde este drumul care duce la locaşul luminii? Şi întunerecul unde îşi are locuinţa?

Où est le chemin qui conduit au séjour de la lumière? Et les ténèbres, où ont-elles leur demeure?

20 P oţi să le urmăreşti pînă la hotarul lor, şi să cunoşti cărările locuinţei lor?

Peux-tu les saisir à leur limite, Et connaître les sentiers de leur habitation?

21 Ş tii, căci atunci erai născut, şi numărul zilelor tale este mare!

Tu le sais, car alors tu étais né, Et le nombre de tes jours est grand!

22 A i ajuns tu pînă la cămările zăpezii? Ai văzut tu cămările grindinei,

Es-tu parvenu jusqu'aux amas de neige? As-tu vu les dépôts de grêle,

23 p e cari le păstrez pentru vremurile de strîmtoare, pentru zilele de război şi de bătălie?

Que je tiens en réserve pour les temps de détresse, Pour les jours de guerre et de bataille?

24 P e ce cale se împarte lumina? Şi pe ce cale se împrăştie vîntul de răsărit pe pămînt?

Par quel chemin la lumière se divise-t-elle, Et le vent d'orient se répand-il sur la terre?

25 C ine a deschis un loc de scurgere ploii, şi a însemnat drumul fulgerului şi al tunetului,

Qui a ouvert un passage à la pluie, Et tracé la route de l'éclair et du tonnerre,

26 p entru ca să cadă ploaia pe un pămînt fără locuitori, pe un pustiu unde nu sînt oameni;

Pour que la pluie tombe sur une terre sans habitants, Sur un désert où il n'y a point d'hommes;

27 p entru ca să adape locurile pustii şi uscate, şi ca să facă să încolţească şi să răsară iarba?

Pour qu'elle abreuve les lieux solitaires et arides, Et qu'elle fasse germer et sortir l'herbe?

28 A re ploaia tată? Cine dă naştere picăturilor de rouă?

La pluie a-t-elle un père? Qui fait naître les gouttes de la rosée?

29 D in al cui sîn iese ghiaţa, şi cine naşte promoroaca cerului,

Du sein de qui sort la glace, Et qui enfante le frimas du ciel,

30 c a apele să se îngroaşe ca o piatră, şi faţa adîncului să se întărească?

Pour que les eaux se cachent comme une pierre, Et que la surface de l'abîme soit enchaînée?

31 P oţi să înozi tu legăturile Găinuşei, sau să deslegi frînghiile Orionului?

Noues-tu les liens des Pléiades, Ou détaches-tu les cordages de l'Orion?

32 T u faci să iasă la vremea lor semnele zodiacului, şi tu cîrmuieşti Ursul mare cu puii lui?

Fais-tu paraître en leur temps les signes du zodiaque, Et conduis-tu la Grande Ourse avec ses petits?

33 C unoşti tu legile cerului? Sau tu îi orînduieşti stăpînirea pe pămînt?

Connais-tu les lois du ciel? Règles-tu son pouvoir sur la terre?

34 Î ţi înalţi tu glasul pînă la nori, ca să chemi să te acopere rîuri de ape?

Élèves-tu la voix jusqu'aux nuées, Pour appeler à toi des torrents d'eaux?

35 P oţi tu să arunci fulgerile, ca să plece? Îţi zic ele:, Iată-ne?`

Lances-tu les éclairs? Partent-ils? Te disent-ils: Nous voici?

36 C ine a pus înţelepciunea în negura norilor, sau cine a dat pricepere întocmirii văzduhului?

Qui a mis la sagesse dans le coeur, Ou qui a donné l'intelligence à l'esprit?

37 C ine poate să numere norii cu înţelepciune, şi să verse burdufurile cerurilor,

Qui peut avec sagesse compter les nuages, Et verser les outres des cieux,

38 p entruca să înceapă pulberea să facă noroi, şi bulgării de pămînt să se lipească împreună?

Pour que la poussière se mette à ruisseler, Et que les mottes de terre se collent ensemble?

39 T u izgoneşti prada pentru leoaică, şi tu potoleşti foamea puilor de lei,

(39: 1) Chasses-tu la proie pour la lionne, Et apaises-tu la faim des lionceaux,

40 c înd stau ghemuiţi în vizuina lor, cînd stau la pîndă în culcuşul lor?

(39: 2) Quand ils sont couchés dans leur tanière, Quand ils sont en embuscade dans leur repaire?

41 C ine pregăteşte corbului hrana, cînd puii lui strigă spre Dumnezeu, cînd umblă rătăciţi şi flămînzi?

(39: 3) Qui prépare au corbeau sa pâture, Quand ses petits crient vers Dieu, Quand ils sont errants et affamés?